- Neos
Marmaras
Motto:
„Pe sub picioare
foşnesc
amintiri dezghiocate
de alţii”
(Vasile Tărăţeanu)
Ajunşi la Neos Marmaras, în port, văzând
multitudinea de catarguri ale iahturilor de aici, mi-am adus aminte de
versurile poetului constănţean Sorin Roşca, din „Iubirea ca o flacără-n
rostogolire”: „nici că-mi păsa de nebunia lumii/vărsând balauri de cerneală pe
fereastră,/eu îndopam lumina cu literele tale/şi-n portul unei stele cu
cârlionţi de jar/se întrupa cu zorii pe catarg/corabie de abur, îmbrăţişarea
noastră”. De aici, din port, străzile urcau în serpentine, sub forma unor
povârnişe de munte. La prima vedere ni s-a arătat un Neos Marmaras, ca modern
şi cochet oăşel de munte. Eram curioşi să aflăm încotro se afla plaja, dar mai
întâi trebuia să găsim hotelul House Rania II. Fiul şi soţia au plecat în
recunoaştere. Eu am preferat să cobor pe o străduţă, către un ţărm vizibil şi,
ajuns acolo, mi s-a înfăţişat cam la cca 1 km, plaja. Ce ştiu, e că pe mine mă
dureau gleznele, şi mai bine era să-l las pe fiul meu, mult mai tânăr, să
găsească hotelul. După un timp ne-a făcut semn cu mâna să-l urmăm pe o stradă
cam la 60-80 m înălţime de locul de unde abia coborâsem să admir ţărmul şi
plaja. Administratorul (ori patronul) hotelului ne-a indicat apartamentul nr.
10 de la etajul 2. Aici, însă, o ciudăţenie. Deşi urcasem, de jos, de la
intrare, două etaje, aflaţi pe balconul dinspre strada opusă hotelului, unde şi
parcasem maşina, constatăm că nu ne aflam decât la o înălţime de 1,5 m de
şosea, aşa că ne-a fost uşor să trecem cu mâna, prin balcon, geamantanele şi
bagajele noastre. În cele patru zile petrecute aici, am avut condiţii
excelente: baie separată cu apă caldă la boiler electric, bucătărie spaţioasă
separat, cu tot strictul necesar (frigider, plită electrică, vase de bucătărie,
veselă etc...)- apoi, dormitorul cu trei paturi, televizor şi aer condiţionat,
şi balconul dinspre stradă care ne oferea vizualizarea automobilului parcat la
loc sigur. Ne-am instalat imediat şi, la numai un ceas de la instalare eram,
deja, pe plajă. Plaja (după ce coborai o pantă abruptă, cam la 350 –
am numărat 85 de trepte până jos -) se afla la cca 200 m de hotel, lângă
frumosul stadion al oraşului. De această dată, am găsit o plajă destul de lată
(cca 6-8 m) şi de lungime cca. 1,5-2 km. La celălat capăt se zărea Porto Caras,
un complex independent alcătuit din trei hoteluri enorme (în genul hotelurilor
mamut din staţiunile Călimăneşti-Căciulata de la noi); clădiri fără nici un
fason. Apropo: am încercat într-o zi să pătrundem şi acolo, dar paza locală nu
ne-a permis, spunând că e loc privat!!! Nisipul de pe plajă e fin, deci, minunat.
Plaja e curată, marea limpede, de o culoare verde-deschis-şi-albastru
perceptibil dinspre ţărm cca 10-15 m spre larg, de unde, începea cu o linie
clară de demarcaţie, culoarea aceea albastră, de cerneală, dar care îţi
permitea să-ţi admiri picioarele, chiar şi
unghiile de la picioare, când ajungeai înot, în mijlocul ei. Primul
lucru care-ţi sare în ochi, e limpezimea şi curăţenia unei mări pe care oricând
îţi poţi odihni vederea. De aici, de pe
plajă, am putut admira mai de aproape (cca 1 km) insula din mare, pe care o
întrezăream de la Pefkochori. I se spune, insula broaştei ţestoase. Aveam să ne
lămurim, abia după ce aveam să părăsim oraşul Neos Marmaras, de ce i se spune
astfel. Primul grup întâlnit pe plajă, lângă cearceafurile noastre, a fost al
unor tineri din România: trei băieţi şi două fete. Unul din ei s-a lăsat
îngropat în nisip până sub bărbie. Doar capul i se mai vedea, spre amuzamentul
copiilor din jur. Iar mormanul de nisip ce-l acoperea, voia să semnifice
sarcofagul lui Tutankamon. În rest, ca şi la Pefkochori, sârbii şi grecii erau
majoritari. Ce-i drept, mai auzeam vorbindu-se în germană ori engleză. Am fost
curioşi să asistăm la un asfinţit de soare în mare şi am surprins, în
fotografii, soarele asfinţind în mare, printre palmele noastre. Neos Marmaras
este un orăşel cu agitaţie intensă, seara după orele 2200. Portul,
tavernele, orăşelul copiilor, magazinele cu suveniruri ... etc, îţi oferă tot
atâtea încântări ale ochilor, cât nici n-ai fi crezut vreodată că în oraşul tău
ai fi putut visa. De-a lungul falezei, din direcţia portului, spre campingul
instalat în pădurea cu pini – marea îţi oferă privelişti atât de sălbatice în
forme stâncoase, cât şi refugii cu plaje mici şi ascunse privirilor
trecătorilor, că, fac pariu că n-aveţi a vă imagina toate astea, oricât m-aş
strădui eu să vi le descriu. Merită să vedeţi cu ochii voştri, nu să-mi citiţi
mie toate fumurile cernelii lăsate, acum, de stiloul cu care scriu, pe coala
asta de hârtie. E prea complicat să intrăm în subiectul ăsta, aşa că, mai bine
să lăsăm deoparte toată „filosofia” asta. Vă pot spune că, aici, la Neos
Marmaras, am avut (la propriu şi la figurat) întâlnirea cu zmeul. Odată, în
scris (prin povestirea lui Ovidiu Dunăreanu, prin acel Anghel Furcilă, găsit în
nr. 3-4 – aprilie/iunie, 2013, al revistei Pro Saeculum şi-n realitate prin necunoscutul
care ne-a uimit înotând de-a lungul celor 11 geamanduri (având în vedere că
între două geamanduri e o distanţă de 50-60 m)- în total, pe o distanţă în
linie dreaptă de 500m. L-am urmărit pe zmeul apelor, înconjurând de 3-4 ori,
fără oprire, geamanturile pe la capete, după care, am plecat la hotel să luăm
prânzul. Am cronometrat distanţa parcursă de înotătorul necunoscut între două
geamanturi: cca 1 minut. Fiul meu s-a întors (de la hotel) la plajă, cu bani
pregătiţi, pentru a cumpăra struguri şi piersici de la un vânzător ambulant,
întâlnit în drumul nostru către hotel şi, ne-a mărturisit uimit, că înotătorul
acela, încă îşi făcea numărul acela incredibil de-a lungul geamanturilor. Dinspre
mare către port, zăreşti ambarcaţiunile pescarilor, nave cu turişti, pe care
ochii tăi se opresc din curiozitate dar şi din plăcerea vederii. E un
privilegiu să ştii că umbra ta, lasă aici, la Neos Marmaras, o amprentă
singulară pe acest pământ al Greciei. Şi, asemeni lui Moromete, mă puteţi auzi
(printre rânduri) exclamând: „Măi, era acolo atâta apă, că, putea lesne, îneca
şi-un balaur!”
(va urma – joi, episodul 4)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu