398. Plajele însorite din Halkidiki (1)

 1. Biserica din faţa hotelului Dimitria, la Pefkochori

2. Marea, la Pefkochori

 3. Palja de la Pefkochori (fiul Adrian sub umbrelă, soţia Cornelia la margine de cadru)

4. Autorul celor scrise, în balconul hotelului copleşit de cele văzute, aici la Pefkochori.

1. Pefkochori

                       Motto:

                              „Poemul acesta – argint viu,

                                Fuge de sub pană – când scriu”

                                          (Vasile Tărăţeanu)

   Pefkochori e un orăşel-staţiune în partea estică a braţului peninsular sub formă de trei degete, din Halkidiki, cca 100 km de Thesalonic, situat mai către sud, pe braţul peninsular numit Kassandhra. De la stânga şoselei pe care rula maşina, se întrezărea din când în când, marea. De o culoare verde-turcoaz către ţărm şi albastră ca cerneala, mai spre larg. Ne plăcea culoarea aceea, verde-turcoaz, anunţând o apă limpede, cristalină, liniştită şi strălucitoare în bătaia soarelui. Ne-am dorit să o găsim şi în prima staţiune unde ne rezervasem, din timp, cazare pentru patru nopţi. Ani de zile am repetat întruna, că mi-am petrecut copilăria printre scaieţi, ciulini, mărăcini şi lanuri de cânepă care erau din abundenţă pe islazul de la marginea satului meu natal, unde (adeseori), jucam: poarca, cilicul, arşice ori fotbal. Adevărul este că am locuit în acea parte a lumii care nu poate oferi mai mult, dar, îmi crea imboldul de a răscoli, ici-colo, cărţile, oamenii, doar-doar voi putea afla şi altceva. Cândva, pe vremea liceului, plecasem din Constanţa, la Bucureşti, cu marea în suflet, la cenaclul ce se ţinea la casa memorială Mihail Sadoveanu, cenaclul patronat de „Greuceanul literelor româneşti”, Fănuş Neagu. Aici, la Pefkochori, marea se afla, iată, la tălpile mele. În cele cinci zile petrecute aici, aveam să constat că mi se urcase şi la suflet. Cazarea am avut-o la hotelul Dimitria din centrul staţiunii (zona de lângă rond), iar condiţiile de cazare au fost peste aşteptările noastre, la numai 50 de euro noaptea de cazare pentru trei persoane. Bucătărie separată, cu tot strictul necesar în a-ţi pregăti micul dejun, prânzul ori cina. Apoi, în livingul de la intrare, se afla o canapea de dormit pentru o persoană, plus, o altă cameră, alăturat de living, cu două paturi, cu o baie separată şi două balcoane (unul pe partea dinspre bucătărie, celălalt pe partea dormitorului); primul, cu vedere spre stradă, unde trona o tavernă şi celălalt, cu vedere spre biserica vecină cu hotelul. Masa şi berea servită pe balconul cu deschiderea spre biserică, îţi oferă intimitatea de odinioară a poveştilor ascultate la gura sobei, precum vorbele toarse sub caierul bunicii. Cu alte cuvinte, o linişte confortantă. Cum am precizat, vizavi de hotel se afla şi taverna unde puteai servi, la prânz ori seara, o friptură pe cinste, stropită cu ceva halbe de bere, vin alb sau tsipariou (o băutură asemănătoare cu ginul), şi asta doar la 7-8 euro de persoană. Celui care mă va citi şi va dori să meargă acolo, i se va părea, poate, neinteresante aceste rânduri. Pe turist, ceea ce este şi adevărat, îl interesează plaja şi marea. Ei, bine! Plaja de la Pefkochori nu este lată (cca 2 m de plajă cu nisip grăunţos, cât să întindă administratorii plajei, şezlongurile sub umbreluţe) – dar, marea, cu acea culoare verde-turcoaz, limpede şi curată, strălucitoare, sclipind în soare ca nişte oglinzi scufundate, în balans şi mişcare continuă, este unică. Nisipul de pe plajă este (cum am spus) mai grăunţos (mărime bobului de orez), nu-i fin, ca la Mamaia noastră, iar intrarea în apă se face pe o porţiune cu pietricele şi pietre de dimensiunea pietricelelor de rubin fixate pe inele, până la cele de mărimea unui ou de struţ. Apoi, urmează fundul mării placat cu nisip din cel mai fin. Se intră abrupt în mare, adică, după 3-4 m nu mai atingi cu picioarele fundul mării. Dar, după 10-15 m revii cu picioarele  pe nisip şi apa îţi ajunge aproape de umeri (asta dacă ai 1,80 m înălţime). Sunt şi locuri de plajă cu o lăţime de 5-6 m, cu acelaşi nisip grăunţos, dar, odată intrat în apă, nu mai ai şansa de a te vedea cu picioarele atingând fundul mării. Apa e foarte sărată; atât îţi trebuie ca să-ţi intre în ochi! Aşa că, fără cel mai mic efort din partea ta, apa te ţine la suprafaţă. Am mers cu fiul meu, pe jos, de-a lungul plajei, şi mai spre nord, dar acolo, plaja e până la gardurile vilelor particulare, cu stânci şi arici de mare, cu iahturi personale ancorate la cca 10 m de ţărm. Dincolo de plajă, fiecare vilă (vile ca pentru persoane bogate) avea spaţiu enorm pentru gazon, palmieri şi acele refugii (grădini amenajate cu mese), unde locatarii îşi serveau prânzul în aer liber (am văzut ici-colo, adolescente, soţi şi soţii, servind masa sub palmieri, în intimitatea oferită de împrejmuirea vilei). Aici la Pefkochori, soarele, abia între 13⁰⁰ şi 16 ⁰⁰ arde ca-n iad, timp în care ne grăbim spre hotel să ne pregătim mâncarea de prânz şi să tragem, apoi, un somn pe furate. După ora 16⁰⁰ , din nou, suntem instalaţi pe plajă, până la 20³⁰ când apune soarele. De-a stânga şi de-a dreapta noastră, doar o singură limbă auzim vorbindu-se. Şi asta, e sârba: nu auzi decât „mojnete” şi „bârzane”... etc. Mai rar greceşte. Cât despre limba noastră, cred că (în timpul cât am stat noi) era ceva nou să-ţi auzi propria limbă, pe aici, prin aceste locuri. Seara ne plimbăm pe străzile din staţiune, ful de magazine cu tot felul de suveniruri sau articole de plajă ori de îmbrăcat. E o minunăţie să te tot zgâieşti, ba în stânga, ba în dreapta, la tot felul de drăcovenii care-ţi iau ochii. Peste tot, taverne care te îmbie să le serveşti tradiţionalele: giros şi souvlaki, etc... Şi, observăm, sunt aglomerate de turişti sârbi şi greci. La supermarket-uri (şi nu-s puţine) găseşti tot ce vrei la un preţ rezonabil cu cel ştiut din ţară pentru astfel de produse. Aşa că... „zburaţi” dragi români, spre Halkidiki, unde turiştii sârbi şi macedoneni sunt în proporţie de 60-70%. Acolo, un 1-2% (statistica am făcut-o după nr. maşinilor parcate) şi noi românii – să le arătăm că nu suntem săracii Europei.

                                                     (va urma: joi, episodul 2)