Nei
Pori
6 iulie 2014. Din nou spre Grecia, în
concediu. Am plecat din Buzău în jur de 12 fix, cu planul că până se înserează
voi trece vama la Greci și îmi va fi ușor să conduc automobilul pe autostrăzile
lor. Nu mai sunt tânăr să conduc noaptea pe orice drum, așa că bine era să-mi
iasă planul de acasă. Și dacă mă gândesc bine tinerețea, oricum, n-o să ne mai
ajungă din urmă. Cum ar fi spus „Greuceanu literaturii române” (Fănuș Neagu),
trăim la această vârstă smulgând doar vise de sub unghia dedemultului. Cu 33 de
km înainte de vama grecilor, trag pe dreapta, în dreptul unui hotel din ținutul
bulgăresc (un cătun, acolo), și fiindcă nu mai pot continua drumul –deja era
ora 10 seara, și luminile automobilelor de pe celălat sens, începuseră să mă
incomodeze– hotărâm să facem un popas. Mă înțeleg bine în limba rusă cu
bulgarul de la hotel și pentru 15 euro, suntem cazați o noapte la hotel. Dimineața,
la 7,30 pornim spre ținta noastră: plaja de la Neoi Poroy (Nei Pori, adică).
Ajungem pe la ora 10. Găsim repede hotelul Isla iar administratorul, parcă ne
aștepta, ne primește cu zâmbetul pe buze. Rupe ceva pe românește, așa că nu
trebuie, iată, să mai facem uz de cele câteva cuvinte, în engleză, pregătite de
acasă. Nu ne-am tăvălit degeaba oasele prin pleava răbdării, cum s-ar spune.
Aici ne sunt asigurate toate condițiile: de la aer condiționt, TV, frigider,
baie, bucătărie... etc. Nei Pori e un orăşel-staţiune în partea estică a
braţului peninsular al Greciei la cca 120 km de Thesalonic, cum mergi spre
Atena. Are o plajă întinsă și largă, orășelul fiind străjuit în partea opusă
mării de lanțul muntos care pornește din Olimp (muntele Olimp fiind prin
apropiere). De data aceasta, în acest concediu nu mi-am propus să colind prin
Grecia, ci să stau la plajă pe țărmul Mării Egee, să mă bucur de soare și de
odihnă. Aici, la Nei Pori, marea se află, iată, la tălpile mele, la nici 20 de
pași de hotel. În cele șapte nopți și cele opt zile, aici, avem să cunoaștem și
partea aceasta a Greciei. Cazarea am avut-o la hotelul ISLA de lângă plajă,
(zona de lângă rond), iar condiţiile de cazare au fost peste aşteptările
noastre, la numai 42 de euro noaptea de cazare pentru două persoane. Celui care
mă va citi şi va dori să meargă acolo, i se va părea, poate, neinteresante
aceste rânduri. Pe turist, ceea ce este şi adevărat, îl interesează plaja şi
marea. Ei, bine! Plaja de la Nei Pori este întinsă și foarte lată (cca 20 m de
plajă cu nisip fin spre grăunţos, cât să întindă administratorii plajei,
şezlongurile sub umbreluţe) – dar, marea, cu acea culoare verde-turcoaz,
limpede şi curată, strălucitoare, sclipind în soare ca nişte oglinzi
scufundate, în balans şi mişcare continuă, este unică. Nisipul de pe plajă este
(cum am spus) mai grăunţos, nu-i fin, ca la Mamaia noastră. Aici la Nei Pori,
soarele, abia între 1300 şi 16 00 arde ca-n iad, timp în
care ne grăbim spre hotel să ne pregătim mâncarea de prânz şi să tragem, apoi,
un somn pe furate. După ora 1600 , din nou, suntem instalaţi pe
plajă, până la 2030 când apune soarele. De-a stânga şi de-a dreapta
noastră, doar o singură limbă auzim vorbindu-se. Şi asta, e sârba: nu auzi
decât „mojnete” şi „bârzane”... etc. Mai rar ungurește. Cât despre limba
noastră, cred că (în timpul cât am stat noi) era auzită ceva mai rar, dar am
distins vreo trei familii chiar în hotelul nostru. Administratorul chiar rupe
pe românește câteva fraze. „Bună ziua... ce faci... bine?...”. Seara ne plimbăm
pe străzile din staţiune, ful de magazine cu tot felul de suveniruri sau
articole de plajă ori de îmbrăcat. E o minunăţie să te tot zgâieşti, ba în
stânga, ba în dreapta, la tot felul de drăcovenii care-ţi iau ochii. Parcul de
distracții pentru copii, cu tot felul de drăcovenii, te îndeamnă să caști gura
ore bune. Peste tot, taverne care te îmbie să le serveşti tradiţionalele: giros
şi souvlaki, etc... Şi, observăm, sunt aglomerate de turişti sârbi şi maghiari.
La supermarket-uri (şi nu-s puţine) găseşti tot ce vrei la un preţ rezonabil cu
cel ştiut din ţară pentru astfel de produse. Aşa că... „zburaţi” dragi români,
spre Nei Pori, unde turiştii sârbi, unguri şi macedoneni sunt în proporţie de
60-70%. Acolo, un 10-20% (statistica am făcut-o după nr. maşinilor parcate) şi noi
românii – să le arătăm că nu suntem săracii Europei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu