duminică, 13 iulie 2014

551. Nei Pori... Grecia, 2014



 Între plaja din Nei Pori și Campionatul mondial de fotbal
                           
 Aici, la Nei Pori, după-amiezele sunt ca vinul blând și nelămurit (din ce viță de vie o fi?), dar, cum și lui Dionysos îi plăcea vinul și beția, trec cu vederea desfrâul și tragismul zeului și încerc să descifrez șiretenia lui Pablo, eroul negativ din „Pentru cine bat clopotele” de E. Hemingway, cartea pe care o citesc pe plajă. Se putea, unul ca Hemingway, ca în povestea cu dărâmarea podului, pe vreme de război, în care era implicat americanul Robert Jordan și frumoasa poveste de dragoste a americanului cu tânăra spaniolă, Maria, să nu fie prezent și Iuda, sub numele unuia ca Pablo?  N-am terminat de citit până la sfârșit, dar, presimt că va exista și aici, un călcâi vulnerabil ce va duce la moartea eroului așa cum folosise Homer, stratagema ”săgeții otrăvite„  asupra singurului loc vulnerabil în ceea ce-l privea pe Ahile. Plaja se umple, în special, spre orele 12-13.  Pe astfel de plajă, printre atâţia străini, te simţi ca Ulise – care uneori s-a numit Nimeni -, adică cel mai modest şi mai anonim dintre oamenii de pe plajă. Nici urmă de insecte sâcâitoare (ca pe la noi: muşte ori musculiţe) – că, aducându-mi aminte cum mă chinuiau nesuferitele astea, în urmă cu ceva ani, când mă aflam pe plaja de la Venus ori Jupiter din Mangalia, îmi venea să plâng. Ceva, totuşi, m-a întristat un pic. Au trecut prea repede cele șapte zile petrecute aici. Mai avem doar o zi și Gata. Fiindcă, iată, suntem în cea de a șaptea, aici. Dimineața, la fix ora 9,00 suntem pe plajă. Nu stăm prea mult, două-trei ore, așa că ne strângem prosoapele în jurul orei 13 și ne întoarcem la camera de la hotel. Nisipul de pe plajă e acceptabil. Am observat zone amenajate cu umbreluţe şi şezlonguri private, în dreptul hotelurilor, în rest plaja e la liber. Asemenea celorlalţi turişti, ne opintim în valuri şi facem ca plaja să răsune de larma noastră. Sâmbăta și duminica, am observat cea mai mare aglomerație pe plajă.  Parcul de mașini, unde am parcat și noi, este plin. Grecii vin din părțile apropiate, la plajă, înțeleg. Marea fiind mai sărată ca la noi, nu-i nici un pericol de înec. De fapt, nicăieri n-am văzut vreun salvamar. Vinerea (aici la Nei Pori), a fost târg de produse: de la produse agricole, la veșminte diverse și suveniruri de tot felul. Aseară am văzut în cameră, la TV meciul Brazilia-Olanda. După dezastrul arătat în fața nemților, olandezii i-au umilit definitiv. Neimar n-a mai jucat în cele două meciuri din cauza unei accidentări. O țară ca Brazilia să stea la norocul și keremul (cum spun turcii) unuia ca Neimar? Uite că e posibil, dar, ca antrenor m-aș exila în Siberia, având în vedere că l-a ținut pe Iulius Cezar, ca portar, spre exasperarea tuturor. Am mizat, de la început pe Argentina. Mă sperie, însă, „asul” din mâneca nemților: Klose. Cu meciul finalei de la Campionatul Mondial din Brazilia, se termină și sejurul nostru la Nei Pori, în Grecia. Sper să fie cum am gândit. Argentina, campiona: și mâine, o ultimă zi minunată de plajă. Și apoi, bay-bay Grecia!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu