Între
plaja din Nei Pori și Campionatul mondial de fotbal
Aici, la Nei Pori, după-amiezele sunt ca vinul blând și nelămurit (din ce viță de vie o fi?), dar,
cum și lui Dionysos îi plăcea vinul și beția, trec cu vederea desfrâul și
tragismul zeului și încerc să descifrez șiretenia lui Pablo, eroul negativ din
„Pentru cine bat clopotele” de E. Hemingway, cartea pe care o citesc pe
plajă. Se putea, unul ca Hemingway, ca în povestea cu dărâmarea podului, pe
vreme de război, în care era implicat americanul Robert Jordan și frumoasa
poveste de dragoste a americanului cu tânăra spaniolă, Maria, să nu fie prezent
și Iuda, sub numele unuia ca Pablo? N-am terminat de citit până la
sfârșit, dar, presimt că va exista și aici, un călcâi vulnerabil ce va duce la
moartea eroului așa cum folosise Homer, stratagema ”săgeții otrăvite„ asupra singurului loc vulnerabil în ceea ce-l
privea pe Ahile. Plaja se umple, în special, spre orele 12-13. Pe astfel de plajă, printre atâţia străini,
te simţi ca Ulise – care uneori s-a numit Nimeni -, adică cel mai modest şi mai
anonim dintre oamenii de pe plajă. Nici urmă de insecte sâcâitoare (ca pe la
noi: muşte ori musculiţe) – că, aducându-mi aminte cum mă chinuiau nesuferitele
astea, în urmă cu ceva ani, când mă aflam pe plaja de la Venus ori Jupiter din
Mangalia, îmi venea să plâng. Ceva, totuşi, m-a întristat un pic. Au trecut
prea repede cele șapte zile petrecute aici. Mai avem doar o zi și Gata. Fiindcă, iată, suntem în cea de a
șaptea, aici. Dimineața, la fix ora 9,00 suntem pe plajă. Nu stăm prea mult,
două-trei ore, așa că ne strângem prosoapele în jurul orei 13 și ne întoarcem
la camera de la hotel. Nisipul de pe plajă e acceptabil. Am observat zone
amenajate cu umbreluţe şi şezlonguri private, în dreptul hotelurilor, în rest
plaja e la liber. Asemenea celorlalţi turişti, ne opintim în valuri şi facem ca
plaja să răsune de larma noastră. Sâmbăta și duminica, am observat cea mai mare
aglomerație pe plajă. Parcul de mașini,
unde am parcat și noi, este plin. Grecii vin din părțile apropiate, la plajă,
înțeleg. Marea fiind mai sărată ca la noi, nu-i nici un pericol de înec. De
fapt, nicăieri n-am văzut vreun salvamar. Vinerea (aici la Nei Pori), a fost
târg de produse: de la produse agricole, la veșminte diverse și suveniruri de
tot felul. Aseară am văzut în cameră, la TV meciul Brazilia-Olanda. După
dezastrul arătat în fața nemților, olandezii i-au umilit definitiv. Neimar n-a
mai jucat în cele două meciuri din cauza unei accidentări. O țară ca Brazilia
să stea la norocul și keremul (cum spun turcii) unuia ca Neimar? Uite că e posibil, dar, ca antrenor m-aș
exila în Siberia, având în vedere că l-a ținut pe Iulius Cezar, ca portar, spre
exasperarea tuturor. Am mizat, de la început pe Argentina. Mă sperie, însă,
„asul” din mâneca nemților: Klose. Cu meciul finalei de la Campionatul Mondial
din Brazilia, se termină și sejurul nostru la Nei Pori, în Grecia. Sper să fie
cum am gândit. Argentina, campiona: și mâine, o ultimă zi minunată de plajă. Și apoi,
bay-bay Grecia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu