Un punct de vedere „al criticii”...
citindu-i pe clasici (9)
(impresii dintr-un caiet liceean,
rătăcit...)
Mark Twain: mi-a
deschis ochii, sugerându-mi că între adevăr şi ficţiune vezi, întotdeauna prăpastia,
dar niciodată puntea. Numai că, în scris, puntea se construieşte cu migală şi
stăruinţe de mare vrăjitor.
Şi asta, pentru că, spunea el: „Adevărul e
mult mai ciudat decât ficţiunea” (sau) „Spune adevărul şi atunci nu va trebui
să ţii minte nimic”. Numele său adevărat era Samuel Clemens iar pseudonimul
care l-a făcut celebru şi unul dintre cei mai populari scriitori americani, vine
de la expresia marinărească: „mark twain”, adică „markează doi stânjeni”
comandă strigată de mateloţi când aruncau sonda pentru a măsura adâncimea apei.
A avut o copilărie nefericită. Se spune că s-ar fi născut într-un hambar. Rămas
orfan de tată, va trebui să muncească încă de la vârsta de 12 ani, din copilărie, pentru a-şi câştiga
existenţa: mai întâi ca vânzător de ziare, băiat de prăvălie, tipograf şi mai
târziu, pilot-marinar pe vasele cu zbaturi de pe Mississippi. A început prin a
scrie schiţe umoristice şi satirice, înfierând prostia făţărnicia şi alte
metehne. Rămâne cunoscut prin poveştile ficţionale împletite cu adevărurile
unei societăţi în care sclavia nu era abolită, despre cei doi eroi îndrăgiţi:
Tom Sawyer şi Huckleberry Finn, dar şi ca autor al minunatei poveşti despre „un
prinţ şi un cerşetor”.
Prinţ şi cerşetor: o poveste construită pe o
imaginaţie fabuloasă şi clădită pe adevăruri cât se poate de fireşti de pe
la jumătatea veacului al XVI-lea, când, în Anglia, se nasc doi copii:
un copil sărman, pe care nu-l dorea nimeni, într-o familie săracă cu numele de
Canty, Tom Canty ; şi un copil englez, într-o famile bogată, familia
regală, cu numele de Tudor. Pe Tudor îl dorea, de fapt, toată Anglia. Tudor era
prinţul moştenitor al tronului tatălui său, însuși regele Angliei. Tom Canty era un copil
îmbrăcat în zdrenţe, ce ducea o viaţă mizerabilă, alături de familia sa
numeroasă. Tom locuia în apropierea Podului Londrei, într-un cartier sărac,
murdar, plin de beţivi, hoţi şi cerşetori. Casa lui se afla la capătul unei
mici fundături, murdare, numită Curtea Gunoaielor. O căscioară în care, claie
peste grămadă, mai era locuită de tatăl său John şi de surorile sale gemene,
Beth şi Nan, mama, bunica, etc. Mama sa o făcea pe cerşetoarea, alături de
copiii ei, pe când tatăl şi bunicul erau doi bătăuşi şi beţivani. În acea casă
mai locuia şi un preot Andrew, cu inima mare, care îl învăţa pe Tom să citească
şi să scrie, îi spunea tot felul de poveşti, despre prinţi şi eroi. Astfel că Tom îşi dorea din ce în ce mai mult să devină prinţ, să vorbească frumos, cu
cuvinte alese şi să scape de mizeria în care trăia. Un vis fără sorți de izbândă, dacă... nu ar interveni ficțiunea autorului. Într-o zi, Tom pleacă de
acasă şi, ajunge din întâmplare la palatul regelui. Se apropie foarte mult de
gardul ce înconjura palatul, îl vede pe prinţ, dorește, din curiozitate, să-l cunoască, personal, pe prinț, însă o gardă personală a
prinţului îl smuceşte şi îl aruncă în mulţime. Văzând acestea, prinţul
porunceşte să i se deschidă porţile, să poată intra Tom,
„micul-prinţ-al-sărăciei“. Tom, băiatul sărac, şi Tudor, prinţul moştenitor,
erau doi copii ce semănau izbitor. Prinţul l-a chemat pe Tom în Palat, i-a dat
un prânz îmbelşugat şi au discutat despre vieţile lor. După un lung dialog,
Tudor a vrut să facă schimb de haine cu Tom, să intre într-un joc al momentului, astfel încât, au făcut schimb de
locuri. Tom a devenit prinţ, iar Tudor, cerşetor. Tom a rămas la curtea regală,
iar Tudor a plecat într-o lume necunoscută din Curtea Gunoaielor. Astfel a
început o viaţă necunoscută pentru fiecare din cei doi, o viaţă care a
încântat, prin tâlcuri şi pilde, copilăria atâtor generaţii. O generație avidă de vise ca ale celor din povestea lui Mark Twain.
Aventurile lui Tom Sawyer: e povestea
unei incredibile copilării despre prietenie, dragoste, aventuri cu comori,
piraţi şi alte conflicte dramatice într-o lume bântuită de superstiţii şi
violenţă. În
centrul poveştii stau aventurile unui baiat
năzdravan numit Tom Sawyer care avea un frate pe nume Sid, de-altminteri, un
băiat tare liniştit. Din clipa când se ascunde într-un dulap pentru că
furase din borcanele cu dulceaţă ale mătuşii, Tom Sawyer devine un copil cât se
poate de real şi cunoscut cititorilor. Într-o zi
mătuşa Polly îl pune pe Tom să văruiască gardul de la stradă, ceea ce nu-l
încântă. Lui îi sta gândul numai la gârla la care fugea să se scalde şi la
joacă. Neavând de ales el a început să văruiască gardul, rugându-l pe fratele
sau Sid, să-l ajute, dar acesta îl refuză. Lui Tom nu prea îi plăcea nici
şcoala. Singurul lucru ce-l atrăgea era prietenia faţă de drăgălaşa Becky la
care ţinea foarte mult. Prietenul lui Tom pe nume Huckleberry Finn era un băiat
,,al strazii'' fără părinţi, cu care îşi petrecea mai tot timpul. Huck e un
băiat care judecă mai matur, dar fiind un sărăntoc nu pare a fi luat în seamă.
Prima năzdrăvanie pe care au facut-o împreună a fost escapada la cimitir pe timp de noapte, alături de o
pisică neagră şi moartă, adusă de Huckleberry. Cu această pisică Huck spera să
scape de negi prin anumite descântece. Aici, în cimitir, au avut o
surpriză neaşteptată. Trei indivizi pe
nume Joe Indianul, Dr. Robinson si Muff Potter erau singuri în tot cimitirul şi
căutau un mormânt pe care să-l dezgroape. În tot acest timp Tom împreună cu
Huckleberry stăteau ascunşi pentru a nu fi văzuţi, când deodată între acei
indivizi s-a iscat o ceartă urmată de asasinarea doctorului Robinson. Joe
Indianu îl omoară cu un cuţit pe doctor dar aruncă întreaga crimă în spinarea
bătrânului Potter ameţit de băutură. Fiind îngroziţi de ceea ce au văzut, cei
doi băieţi au fugit spre casă. A doua zi dimineaţa oamenii au găsit oribila
crimă. Toţi din oraş îl învinuie pe Muff Potter, care va fi arestat pentru a fi
judecat. Tom împreună cu Huck au jurat că nu
vor spune nimănui ceea ce au văzut. Zilele au trecut iar lui Tom îi ardea de
noi aventuri: printre care şi aceea de a se face piraţi pe o insulă din
apropierea orăşelului. Cât timp ei au stat pe insulă, oamenii din orăşel îi
căutau neîncetat. Toţi au crezut că băieţii au murit. Mătuşa Polly împreună cu
doamna Harper s-au hotărât să le facă prohodul. În timp ce se oficia slujba,
cei trei copii au intrat pe uşa bisericii şi toată lumea a uitat supărarea
pricinuită de cei trei ştrengari şi s-au bucurat. După câteva zile a fost judecata lui Muff Poter. La
judecată au venit Joe Indianul şi Tom.
Tom a fost chemat să de-a declaraţie. Lăsând frica deoparte, în final, Tom a
spus tot ce a vazut, iar între timp Joe Indianul a dispărut, asta creându-i lui
Tom nopţi nedormite de teama răzbunării piratului. A trecut ceva timp de când a fost judecata lui Muff
Poter, iar Tom împreună cu Huck au început să caute comori. Tom credea că
acestea se găsesc unde sunt copaci scorburoşi sau în casele cu stafii. Căutând
comoara la o casă cu stafii, ei au auzit zgomote de s-au ascuns, repejor, în
podul casei. Cei care au produs zgomotul erau Joe Indianul şi un prieten de-al
său. Ei au venit în acea casă pentru a ascunde o comoară. Au văzut uneltele
lăsate de Tom şi Huck şi s-au gândit să îngroape comoara în alta parte.
Întâmplarea face ca Tom si Becky, pierduţi într-un labirint al unei peşteri
(erau într-o excursie), să dea de Joe Indianul acolo în peşteră, unde sta
ascuns. Copii au găsit ieşirea după alte câteva zile, iar tatăl lui Becky
pentru a fi sigur ca nimeni nu va mai intra în peşteră s-a hotarât să închidă
intrarea peşterii. Îngrozit, Tom le-a spus tuturor că acolo se află Joe
Indianul. Aproape toţi oamenii au pornit spre peşteră în căutarea lui, dar când
peştera a fost deschisă l-au găsit pe Joe mort la intrarea în peşteră. Tom şi
Huck s-au dus în peşteră după comoara ascunsă de Joe Indianul şi au devenit cei
mai bogaţi din orăşel, cât şi apreciaţi ca eroi, de toată lumea.
„Aventurile lui Huckleberry Finn”: e cartea
aventurilor lui Huck (care după aventura cu Tom Sawyer este „înfiat” de văduva
Douglas, ce promisese să facă din acest „paria al târguşorului” un om
civilizat), şi al lui Jim, un sclav negru de pe moşia domnişoarei Watson, soră
cu văduva Douglas. Setoşi de libertate cei doi se vor întâlni pe insula Jackson
de pe fluviul Mississippi. Îndrăgindu-l pe negru, pentru purtările sale, Huck
se jură de a-l elibera de sclavie pe negru şi mână pluta spre statul de graniţă
unde sclavia era abolită. Jim mărturiseşte că odată ajuns într-un stat liber va
munci, va pune bani deoparte şi va răscumpăra soţia şi cei doi copii, sclavi pe
o plantaţie. În Huck se dă lupta „conştiinţei” de a-l denunţa pe Jim, deoarece
conştiinţa lui e şi conştiinţa stăpânilor de sclavi, unde a crescut. În cele
din urmă îl predă unor escroci care se dau drept „Ducele„ şi „Regele” care îl
vând pe Jim pentru 40 de dolari. Aventurile lui Huck sunt adevărate primejdii
cu viaţa şi conştiinţa şi echilibrul său sufletesc. Lumea ciudată a vrăjilor şi
superstiţiilor în care crede negrul Jim este opusă lui Huck, care se dovedeşte
un copil ce gândeşte ca un matur. Împresionantă e lupta lui Huck cu el însuşi
când se hotărăşte să-i scrie domnişoarei Watson spunându-i unde stă ascuns negrul
Jim, dar se răzgândeşte şi rupe scrisoarea. Planul de evadare propus de Tom
Sawyer, cu care ia legătura Huck triumfă, în final, şi Jim este eliberat în
cele din urmă. Stilul narativ, al povestirii la persoana întâi de Huck este
unul apropiat lui Creangă al nostru ori
Caragiale şi ca atare încântă cititorul de pretutindeni. Contrastul dintre cei
doi, Tom şi Huck au făcut înconjurul lumii şi au devenit un reper al
adolescenţilor din lumea largă. Un adolescent care nu i-a citit cărţile de
căpătâi ale lui Mark Twain, nici nu va face diferenţa dintre adevărul şi
ficţiunea despre care tocmai vorbeam mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu