dezlegare la drum

 

dezlegare la drum

 

tocmai acum m-am apucat eu să urc muntele;

pe bezna asta îmi spun mai mereu

că acest drum este o altă lume...

dragă prietene îți scriu cu teamă

pescarul de sub pod

simte că întunericul e patria lui -

așa zic și eu

dar e greu să îmi trec în jurnal

tot ce aș vrea să-ți spun la întoarcere

și le mai încurc uneori

cu nopțile în care trăgeam înfricoșat perdeaua

iar visele continuau să urce prin hornuri de case

ca niște năzăriri ale mele.

în acel septembrie cred eu

s-a pornit așa ca o furtună de păsări

dar nu sunt sigur.

au fost zile ciudate, mi-ai spus

pietrele din drum

arătau că fericirea nu e pentru toți

mai toate răsunau sub lună ca un râs provocator

și în orice teamă

îmi spunea pescarul acela

fiecare deține un secret important

care odată și odată

ne va bate discret în fereastră

să ne dea cheia cu care vom afla

ultimele nedumeriri de pe buzele lui Hamlet

să avem dezlegare la drum.