spune-mi orice...
acum
toate gândurile
mele s-au strâns
la streașina
ochilor tăi
și mă ghemuiesc
sub frunza din palma ta
să-ți ascult
povestea.
erai fericită
„eu visez noaptea,
mi-ai spus
uite, aici
vorbesc eu cu păsările”
nu-mi mai aparțin
mie. prelung
îmi bate ca un
clopot inima în seara asta;
mai spune-mi că
mi-ai găsit cuvintele în drumul tău
că la capătul
lui mă aștepți
precum o apă
care să mă atragă în adânc
spune-mi orice
că poeții s-au
lăudat cu un vis,
cu un pod care
să treacă prin gândurile tale...
că pentru tine
ridicarea acestui pod e însăși viața
și atunci am să
tac
mă așez
fac focul
și îmi las să
zboare imaginația
ca într-un
tablou de Goya
privind după
umbra ce are să-ți poarte pașii
în acest încă,
neînceput poem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu