cântec de lumea
largă
cu sufletul acesta ți-am ispitit norocul
ca-n toamna ce se-arată cu vântul prin ciulini
și inima doar zdrențe, cum m-aș iubi cu focul
în noaptea dând târcoale și luna prin arini.
cu spiriduși, dând chiot, la vorbe cu duiumul...
trezindu-mă în vise ca într-un lan de maci
tu spune doar o vorbă, mă voi gândi că drumul
poate-n calești, sub lună, cu mine ai să faci.
cum n-ai să scoți o vorbă, iar ochii-ți doar pictează
lăsând în urmă norii ce-or anunța ninsori
lăsa-voi telegarii, la trap, că se-nserează
și-n lume, unde ști-vor, să ne trezim în zori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu