când eu visam în rime
și dacă totuși azi, te-ai mai opri s-asculți
poemul meu de care deodată te-ai dezis
ori teama că te pierd, cum pariau cei mulți
deși gândeam mai ieri, cum ne visam adulți
dar când s-a tras cortina... ce bine să-mi fi zis!
pesemne îmi doream, ca niște nori s-alungi
știind că și acolo, sub acel geam rotund
cu ochii către stele visam să mă ajungi
prin urse, pleiade, ținuturi îndelungi...
și alte căi lactee luate-n drum la rând.
dar nu e timp și cred, aici e numai frig
posibil să ne trecem la mii și mii de yarzi
și n-am cum să te văd, și nici nu pot să-ți strig
din sonu-acelui vers. adus, de ger, covrig
că-n alte lumi și ceruri iubirea o să-ți arzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu