Fericire, dacă ....
Cum cocoşii în
lună, n-or mai şti să zboare,
Să mă cerţi, mai
vrei, palidă ninsoare?
Stele ce-mi apun,
ceruind cu nopţi
Dincolo de lumi -
poate alte sorţi.
Poate v-au uitat.
Poate vă mai miră
Lumînări de
nunţi, cine vă miruiră?
La aste-ntrebări
şi la multe încă
Fără de-nţeles,
viaţa ne aruncă.
Ca atunci cînd
plimbă, fluiere duioase
La logodna noastră, marea de sargasse.
Doar, de mii de
ani, timpul ne tot schimbă
De n-a fi tîrziu,
pricepe-a ta limbă !
Totul e ca
dorul. De-o pleca, se-ntoarce…
Ursul de nu-i
cînţi, n-are cum sa-ţi joace.
Fericire,
dacă…Lupta-ţi voi primi !
Turma ta de
vise ! Cine-ar păstori ?
(Din vol. „Cu
marea în suflet”- 2005)
Nicolae Ciobanu imi scrie pe e/mail:
RăspundețiȘtergereDe cîntat-murmurat între prietini şi-n prezenţa unui clondir (unei carafe/ulcele) jumate goal(ă), jumate plin(ă), pîn-la ultima umplere şi, respectiv, golire... de tot!
Hîc!... Pardon: Hic et Nunc!