Albă pânză în larg *
S-au închis porțile lumii iar corăbiei din larg
Val potrivnic chiar în față drept povară îi aduce
Tocmai când visam că țărmuri, mă vor aștepta cumva
Ridicând în poezie rugăciunea mea pe cruce.
Cum pribeag aș fi prin lume, șirul unor corbi flămânzi
M-or pândi de sus din ceruri, când voi cade din picioare
Și precum un clopot tainic am să strig și să vă chem
Sub mantaua unde strâns-am... stele, lună, puțin soare.
Iar pe cai când eu goni-voi, doar încins la brâu cu grâu
Și prin zarea de cuvinte, alba pânză-n larg mă cheamă
Tu să știi că-n poezie, niciodată cerșetor
N-am cum să te trag de guler dintre-atâți poeți de seamă.
* prin foile de pe vremea când cochetam cu poezia în liceu... am găsit și aceste versuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu