Cântec pentru calul meu
Slăvite cal am să-ți arunc iar frâul
Să spargem într-un tropot vămi deja întinse
Zări peste zări cu umbra în târziul
Acelor gânduri vechi ce visele-mi cuprinse.
N-am să-ți arunc din goană mari îndemne
Ție îți las azi poezia la picioare
Acum când spaima pare să însemne
Un corn al tânguirii pentru fiecare.
Că ne-a costat trimisu-n abatoare
Și-‘ntr-un galop năvalnic a vuit și țara
Bătrânii mei în case, fiecare
Și-ar fi înfipt ca pițigoii, în gât, gheara
Cu tine însă un nou vis mă paște
Și țineți minte numai, peste tot în lume
Uitați, huliți, ei, mânjii ce s-or naște
Potcoavele drept lauri, peste piept ne-or pune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu