Nod gordian
Știu bine-n orice luptă că cineva e-nfrânt
Dar nu oricum, în glorii, pe câmpul de bătaie
După a ta iubire, ca cerul fără ploaie
Știi? gura-i însetată și pot sfârși oricând.
Chiar de-aș privi la ceruri, cum o și fac intens
Pretinse jocuri ție cum îți dorești în cale
Eu frigurile zilei le-oi strânge sub mantale
Privind cum curge viața spre-ai desluși un sens.
Acum vezi universul e un pretins palan
Smulgându-ne din leagăn prea cruzi pentru a-nvinge
Dar anii grei ne-apasă și-‘ntr-un târziu a plânge
Că-mbătrânim cu fruntea sub nordul gordian.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu