397. O călătorie prin blogurile altora... (3)

La „Cenaclul de LUNI”… într-o călătorie prin bloguri

Plecăm de la borna 0:  ilazu.blogspot.ro

                                                                                                             

„Blogul meu, la doi anişori...” aşa îşi începe conu (panu Ionu) Lazu, recenta sinteză postată pe blogul domniei sale. După cele câteva date tehnice...:
- postări ... 740
- comentarii publicate ... 1270
- total afişări... 104.005 
Conu Lazu ne face un scurt comentariu, lămuritor: „Fiind vorba de un blog de scriitor, cu rubrici iniţiate pe parcurs şi augmentate de la o zi la alta, structurat pe rubricile: Scriitorul zilei, Poezia zilei, Jurnal, Cărţile prietenilor mei, Fotografii de autor - deci un blog orientat spre cărţi, evenimente culturale, comentarii pe teme din viaţa literară, cifrele de mai sus mi se par mai mult decât încurajatoare”.  Şi, un gând minunat: „...nu contează neapărat multitudinea vizitelor şi a comentariilor, ci în primul rând interesul de principiu pentru problematica acestui blog de scriitor şi uneori, implicarea în comentarii cu privire la unele teme ce apar în discuţie”. Şi, ca „aniversara” celor doi anişori să ne umple de nostalgie, la poezia zilei ne încărcăm cu melancolia unui poem al lui Vladimir Beşleagă la cei 80 de ani ai săi: Îi redăm şi noi, ultimul poem, limpede , asemenea unui izvor cristalin, din cele postate pe blog:

 „…am zis da soarele nostru a scăpătat spre
                                                                       chindie
                        şi ca mâine va ninge abundent
                        clădind deasupra noastră
                                               munţi albi
                        şi el va lumina atât de slab
                        încât nu va mai putea încălzi
                                               să-i topească
                        şi noi vom adormi sun zăpezi
                        pentru totdeauna…”

Răspundem noi:  Să-i urăm poetului şi scriitorului Ion Lazu, bloguire cât mai lungă spre a ne furişa şi noi printre cărţi, prieteni şi minunatele fotografii (care fac bucuria privirii oricărui vizitator). Un blog curat, aşezat şi cu multăăă... multă decenţă, cu o scriere care te încarcă sufleteşte, ca pe buteliile Leyda.

Borna 1: florentinadalian.blogspot.ro

O urmăresc de multă vreme, pe blogul acesteia, pe scriitoarea din Slobozia: Florentina Loredana Dalian. Aici i-am citit (în mare parte) romanul „Înainte de magnolii” – neterminat - cap. 19 postat pe 7 iulie. În ultimele postări m-am amuzat cu întâmplarea din 18 iulie 2013 „Teneşii jerpeliţi ai lui Covaliu”. Acum, iată ce năzdrăvănie (!) citesc pe blogul domniei sale la data de 25 iulie 2013  -„Duşi cu pluta (pe Dunăre) – cronică (de dincolo) de Stână -17:

„Puţine trebuie să fie locurile atât de încărcate de splendoare şi mister, cum este Delta Dunării. N-am înţeles de ce n-am fost acolo decât o singură dată, când eram elevă în clasa a VIII-a. Cred că m-am gândit de mai multe ori să revin, dar… Suferim de boala amânării, ni se pare că avem o grămadă de timp. Uitând că viaţa se scurtează cu fiecare zi, ca o rochie lungă de bal, transformată în minijupă. Noroc cu Dobre, care m-a anunţat cu entuziasm la telefon că urmează să mergem în Deltă, împreună cu prietenii: Marian Ştefan, Florin Ciocea, Vasile Iordache şi Dan Elias...

Răspundem noi: Intri uşor în jocul Florentinei. Mai că-ţi vine să crezi că te afli şi tu ... dus cu pluta (pe Dunăre), undeva în Deltă. Mi-a trezit „ceva” nostalgii despre acei ani din studenţie, când împreună cu alţi trei colegi făceam practica la Hotel Lebăda, în Deltă, unde se construia un post trafo, iar noi trebuia să luăm notiţe şi să ne întocmim lucrarea de diplomă. Două săptămâni de se poate scrie un roman, cu acele întâmplări. Hei, ce ani!... Noroc că Florentina s-a trezit la timp şi am revenit şi eu, cu picioarele pe pământ. Felicitări Loredana, pentru scrierea ta.

Borna 2: teocabel.blogspot.com

Buzoianul Teo Cabel, poetul care ne-a dat până acum 2 cărţi de poezie şi pregăteşte alta, m-a invitat deunăzi pe blogul domniei sale, intitulat „Tablouri fără semnătură”, frumos structurat: referinţe, cărţile sale, prieteni, pagina de pornire etc... Printre noutăţi: remarcăm şi noi „Antologia internaţională de poezie în limba română” care, printre alţi poeţi găsim şi numele a 4-5 poeţi buzoieni. Redăm, aici, un fragment din poemul postat pe 23 iulie:

  PICIOR DE PLAI

O vacă neagră pe păşunea verde,
Soarele îşi saltă un ochi ( şi se pierde )
În porumbul de la marginea satului.
Petre dă ’neaţa bună lui Nicolae,
Dar tot îl înjură-n gând, după treizeci de ani,            
Că i-a luat-o pe Ioana, bălaie.
......................................................................

Pe uliţă nechează un mânz.
O vacă neagră, una albă şi toate celelalte
Vaci bune de lapte,
Copiii veniţi în vacanţă stau cu gândul la salam
Şi la snacksurile de pe raft,
Cocoşul sare pe gard, se uită cruciş la soare
La Nicolae, la Gheorghe, la dascăl, la Ion,
La Maria, la Vasile, la Ileana, la Petre :
Cucurigu! Cucurigu!
Vara-i lungă, nu vine acuma frigul.

În câmp soarele mângâie boabele de struguri
Se coc în ele nunţile satului. Se văd
Cum se duc cei care au venit
Fără să fie întrebaţi,
Şi aniversările şi sfeştaniile...

Răspundem noi:  „vara-i lungă nu vine acuma frigul...”, cum şi credem, că în poezia sa, toamna (ca şi iarna) e departe. Pentru că ne aşteaptă, pesemne, şi alte minuni.  


Borna 3: blogul cu pilde biblice şi poveţe(în tablete ) al lui Girel Barbu (izvorulvietii.wordpress.com/2013/)

Poţi naviga de la o tabletă la alta cu butoanele: următorul şi precedent (înainte şi înapoi). Tablete cu pilde din viaţă ori poveţe bisericeşti. Am reţinut-o pe cea din 2 iulie „la întâlnirea cu diavolul” sau de la 24 iulie „Deschideţi, nu ştiţi cine e cel care bate” şi însemnările din 9 iulie despre cartea tinerei de 19 ani, buzoianca Dana Biţeanu. Mai recent: vestea trăsnet! (Ea este românca din Buzău care va câştiga 10.000 de euro pe săptămână, ce va juca în rolul sultanei Hurrem din Suleyman Magnificul şi care s-a retras din filmare - Sub Domnia Iubirii!). Merită să-l citiţi pe Girel Barbu. Pildele sale sunt scurte. Exemplu:

Averi

Posted on iunie 28, 2013

Un om muncea din greu cu ziua pe unde găsea câte ceva de făcut. Nu se ferea de nimic, spărgea lemne, prăşea, culegea, se ducea cu vitele pentru câţiva bănuţi pe care îi folosea cu multă chibzuinţă pentru întreţinerea familiei. Duminica nu uita să meargă la biserică, iar dimineaţa când deschidea ochii, îşi făcea semnul sfintei cruci şi rostea o scurtă rugăciune. Nu se aşeza, şi nici nu se scula de la masă niciodată înainte de un ritual învăţat de la bunici – rugăciunea. Într-o zi se afla pe un mic platou unde săpa o fântână. Aşezat pe buza malului, se odihnea, când pe acolo trecu într-o căruţă frumos colorată trasă de doi telegari de rasă, un om chipeş, cu obrajii ca doi dovleci. Călătorul a oprit caii în dreptul ostenitorului şi au început a discuta, de una, de alta. Întrebat de unde vine, omul din căruţă i-a arătat un câmp, proaspăt arat şi îi spuse: – Vezi câmpul acela? este al meu, şi dealul de colo plin cu viţă de vie e tot proprietatea mea, uite vezi livada din dreapta noastră? de meri ninşi de flori? tot a mea este. Săpătorul fântânii l-a întrebat: – Dar cerul de deasupra lor al cui este? Luat prin surprindere, bogatul a evitat răspunsul. Atunci săracul a spus: – uitându-se în sus mai vesel decât bogatul la holdele sale: – Cerul este al meu !

Răspundem şi noi:  Suficient, după ce-l citeşti pe Girel, să visezi şi tu mai departe după ce ai terminat lectura. Parcă ar fi sfaturile şi poveţele rostite de părintele Zosima din „Fraţii Karamazov”, ori pildele şi răstălmăcirile cioraniene povestite de Petre Ţuţea. Încercaţi!

Borna 4: marinifrim.wordpress.com

      Pe blogul lui Marin Ifrim „Cartelul metaforelor” (de fapt, o revistă online) găseşti de toate: proză, poezie, cronici, tablete, imagini incitante, etc... Argument: Pe 24 iulie, în această revistă electronică găsim: „Ciripelele păsăresc voioase” – comentariul jurnalistic al actorului buzoian George Stoian, despre „şirul bâlbelor (rostite) pe scenă, povestite cu mult farmec. Merită a fi citit. Cronica lui Ion Roşioru la recentul roman al scriitorului Dumitru Dănăilă, precum şi cronica lui Tudor Cicu la cartea de poezie a lui Dumitru Istrate Ruşeţeanu. Marin Ifrim cu două tablete („la frontiera literaturii” – despre DRAMA lui Cărtărescu, merită a fi citită). Octogenarul aviator buzoian Victor Rotaru cu poezie... etc. Pagina online, oricând se poate transforma în pagină de revistă pe suport de hârtie. Numai să se vrea.

Răspundem noi:  Poeţii, pentru că sunt nişte repere şi-au consacrat prin stilul aparte, un drum al lor în scris, şi un drum al lor pe bloguri. Pagina lui Marin este şi tărâmul unde poposesc din când în când şi tinerii cu poezia, eseistica şi entuziasmul tineresc al scrierii lor. Cam asta făcea Laurenţiu Ulici, în anii ‘80, cu noua literatură română care se năştea, în prelungirea literaturii române clasicizate cam strîmb, dar clasicizată. Vîntura zările şi nezările României descoperind firişoare de talent pe mai toate coclaurile. Cinste lor.  

P.S. Mă opresc numai la aceste bloguri cercetate de-a lungul a doi-trei ani, de mine... (unele la care am comentat adeseori, altele mai rar, şi o a treia categorie, la care am fost un doar un cititor aşezat în banca mea) fără a a mai aminti şi de celelalte bloguri dispărute sau abandonate ex: vetiver2.wordpress.com; letopiseţul lui marin ifrim; vinerea-ca-post.ucoz.ro/publ; etc

Mă grăbesc să postez de astăzi (înainte de LUNI), pregătindu-mă de plecare (duminică) pentru un al doilea CO în Grecia – la Halkidiki (12 zile). Cum, nici data trecută nu mi-a mers leptopul, n-am să mai trag şi de el, aşa că, vă doresc navigare plăcută pe alte bloguri (poate chiar unele menţionate, aici, de mine) şi să ne revedem după 20 august. Toate pânzele sus!