De ziua POEZIEI... poezia de pe coperta a IV-a a volumului de debut/2005
Epistolă celui nenumit
Cînd atingi această carte, atingi viaţa unui om -
Nu te-mpăuna cu gîndul c-ai sădit cîndva un pom
Cînd păşeşti aceste trepte, rugămintea să ţi-o faci
Pitulat în aste rînduri ştiu ce
simţi şi-atunci cînd taci
Şi umblînd pe-aceste ţărmuri, prinos inimii să dai
Ca atunci cînd baţi cu teamă chiar la porţile de
rai.
Poeziei, ţărm de vrajă am visat să-i pun în rond
Ca la apele morgane, vara, hăt la orizont!
Am cîntat caişii, merii, prunii, floarea de gutui…
Dar ca valul spart de coastă pier în dragostea dintîi
Şi culcat cu-n braţ sub capu-mi, ochii ţintă către bolţi
Am sculptat cu gîndu-aiurea
ne’mplinirile din sorţi
Părăsind aceste rînduri să nu uiţi măcar în parte
Că atingi şi viaţa mea, cînd atingi această carte.
Cat de frumos spus! Minunat debut! Iar ce-a urmat după el, nu a făcut decât să convingă și mai mult! Nu a greșit poezia când v-a ales!
RăspundețiȘtergereDa, mulțumesc și eu! După debutul cu o povestire (1972, liceean fiind, în TOMIS /revista), au urmat ani de tăcere și teamă... că dacă mai scriam literatură „cartea de muncă îmi va fi pusă la poarta fabricii unde lucram” (așa mi s-a zis), fiindcă nu se dorea prin 1980 și ceva... când ajunsesem inginer, una ca asta. Și tăcerea... a durat până în 2005 la un nou debut (de această dată în volum). De atunci... alte 26 de volume diverse. Mulțumesc de trecere!
Ștergere