vineri, 20 septembrie 2013

411. Din cronica vremii... Festivalul de la Adjud (3)

 1. Momentul rostirii  spiciului, despre "Substanţe interzise"
 2. Vasile Anghelache, pictorul lăsând, în pictură, ca lucrările să vorbească singure.
3. De la stânga la dreapta: Valeria Manta Tăicuţu şi N. Tăicuţu, LIS, Paul Spirescu - meditând la poezia zilei.


Festivalul Naţional de Poezie “Emil Botta”
      (ed. II-a. Adjud. 14-15 septembrie, 2013)

3. A doua zi (15 sept. 2013) – partea a doua (ultima)
                                 Motto:
                                       “…de ce zici că furăm, tată? Furăm ce-a fost al
                                         nostru – să am, fă, cu ce să-ţi fac o
                                         ladă: să ai şi tu
                                         o ladă cu maimuţe… Nu mai e casa noastră? N-am plătit
                                         la stat? Ziua în amiaza mare, în plin centrul
                                         Adjudului – e o captură din spaţiu ”
                                                 (Liviu Ioan Stoiciu)


   Suntem în cea de a doua zi (ziua de 15 sept., când s-a născut poetul Emil Botta) într-un spaţiu moldav, la întretăierea drumurilor unor poeţi veniţi din n direcţii la întâlnirea cu poeţii Adjudului, cu ţara, cu veşnicia… Şi prezentarea de carte la „Festivalul Naţional de Poezie – Emil Botta” continuă cu „Scriitori vrânceni în interviuri” de Culiţă Ioan Uşurelu. Această carte e prezentată de poetul Virgil Panait (cel despre care Marin Ifrim spune că a discutat la masa festivă, împreună, cât n-au discutat în 20 de ani de când s-au cunoscut). Virgil Panait crede că o analiză pertinentă a acestui dicţionar a fost făcută de Constantin Coroiu, în prefaţă. Consideră, totuşi, că autorul a dat „o miniistorie a culturii vrâncene, o carte bine primită de critici” şi îl felicită pe autor, pentru că numai aşa sunt făcuţi cunoscuţi scriitorii vrânceni, în capitală şi întreaga Românie. Florentin Popescu e de acord cu cele afirmate, doar că, această carte „aduce o noutate faţă de dicţionarele clasice, şi anume: tumultul vieţii interioare, a efortului creator cât şi al zbuciumului scriitorilor din Vrancea”. Marin Moscu crede şi el, că autorul este „un bun avocat al cuvântului” şi că are ştirea de ultimă oră: cartea se află în biblioteca din Adjud şi se citeşte cu succes. Bibliotecara Tatiana Valea, aflată de faţă, afirmă cu glas tare, că „aşa e”. Un moment delicat, este şi cel al înmânării premiilor de excelenţă (prin simple diplome, pur şi simplu) din partea Ligii Scriitorilor din Vrancea, celor două distinse doamne, în ordinea: Constanţa Cornilă; scriitoarea Doina Popa (autoarea romanului „Porumbei sălbatici”) şi, în fine unui domn (a cărui voce ni l-a reamintit pe Gil Dobrică), e vorba de poetul Apostu Vultureanu.  Se continuă prezentarea de carte: acum la rând vin poeţii: Apostu Vultureanu şi Marin Moscu. Vorbind despre cartea de poeme a lui Apostu Vultureanu „Ecoul geamătului”, Culiţă Ioan Uşurelu ne sugerează tuturor, ideea, că poetul „construieşte prin versuri – în dulcele stil clasic cât şi modern – un poem închinat Omului” şi ne citeşte un poem ce ne aminteşte de jocul barbian din „Domnişoara Hus”. Stan Brebenel exprimă câteva idei: despre debutul poetului Vultureanu, premiile primite de acesta şi apariţia întârziată a primei sale cărţi. Cronicarul crede că poezia lui A. Vultureanu îţi dă impresia  că acesta se află la geamul unui tren în mişcare, iar prin imaginile violente şi tablourile redate, ţâşnind din versuri, ne aminteşte de pictorii renumiţi ai vremii” – poetul Vultureanu pendulând între mai multe sentimente (!) şi ca să le afle, cititorul va trebui să pună mâna pe această carte.  Rămasă la final, cartea de poezie a lui Marin Moscu „Pete de lumină pe fereastra vieţii” e prezentată de Corneliu Antoniu. Ca un voievod coborât din fresca de pe pereţii Casei de Cultură „Tudor Vornicu”, acesta ne vorbeşte despre „efortul lingvistic şi imagistic (deşi nu-i unul neobişnuit)  ce surprinde un tablou poetic plăcut şi simplu” – în sensul că-i uşor de perceput şi citit. Ne citeşte din carte poezia „de suflet, ca o rugăciune ce poate fi învăţată şi recitată de copii”: ……. În concluzie: „el scrie exact aşa cum simte şi comunică simplu”. Marin Ifrim face o afirmaţie care stârneşte un freamăt nefiresc la o parte a sălii cufundată în amorţeală. El spune despre Marin Moscu, că „e un poet aparte în instrucţia acestui profesor de matematică venit în poezie „să mute virgula dintre cifre”, iar Culiţă Ioan Uşurelu se simte dator să pună lucrurile în ordinea lor, punctând asupra „a trei piloni centrali”, pe care e construită poezia lui M. Moscu: iubirea, natura şi patria. Şi aminteşte un lucru f. important, care nu poate trece neobservat: „poezia lui Marin Moscu, iată, descoperă satul şi ţăranul” – ce părea uitat în ultima vreme de poeţi. În încheiere, este prezentată „Antologia de poezie” (prima antologie scoasă în Adjud) intitulată: „Punctul de întâlnire – Adjud. 580”, cu o prefaţă scrisă de regretatul critic vrâncean, Mircea Dinutz. Directorul casei de cultură Ion Catană, care anunţă apariţia antologiei (scoasă cu mari eforturi financiare), spune că antologia s-a bucurat în prefaţă de o ultimă rostire a lui Mircea Dinutz „probabil ultima lui aplecare asupra cărţilor, înainte de trecerea sa în nefiinţă”. Cităm din Mircea Dinutz: „În condiţiile în care cei trei poeţi ai Adjudului (Liviu Ioan Stoiciu, Paul Spirescu şi Adrian Botez – n.n) discutaţi succint mai sus (în prefaţa la antologie – n.n), au o operă în continuă desfăşurare, îndrăznesc a spune… (că sunt, deja) …instalaţi confortabil în istoriile şi în dicţionarele literare, asumându-mi toate riscurile pentru această judecată de valoare”. Poetul Liviu Ioan Stoiciu îl prezintă şi pe cel de al patrulea „autor-personaj” din carte: pictorul Vasile Anghelache. Domeniul acestuia, fiind unul aparte de poezia zilei, Vasile Anghelache e invitat să se adreseze sălii. Toţi cei prezenţi în sală, chiar sunt mişcaţi de vorbele pictorului şi curioşi să vadă cu ochii lor un expozeu cu desenele şi picturile acestui interesant om al momentului adjudean. Iau cuvântul (conform programei) a celor înscrişi să vorbească despre antologie, despre cei trei poeţi cuprinşi în ea, despre Festival. Unii vorbesc despre antologie şi poeţi, alţii vorbesc pe lângă, unii anecdotic şi chiar în serios despre antologia respectivă. La final se adresează celor prezenţi, în mod special primarului Adjudului, ing. Armencea Constantin, cei trei poeţi, autori de antologie: Adrian Botez, Paul Spirescu şi Liviu Ioan Stoiciu. Că, toate cele spuse acolo, de către participanţi, de autorii antologaţi, de către organizatorii festivalului, a fost reţinut de domnul primar, vom trăi şi vom vedea, la toamna viitoare, când, înainte de deschiderea festivalului, scriitorii şi îndrăgostiţii de literatură ai Adjudului se vor înfăţişa dinaintea statuii poetului Emil Botta (promisă de d-l primar) şi vor depune recunoştinţa lor: poezie şi flori! Multă poezie şi multe, tot mai multe flori. Noi, în speranţa că v-am făcut părtaşi la suferinţele scriitorilor prezenţi la "Festivalul... " în cauză, am încălecat pe-o şa şi s-o ţineţi tot aşa! Cu gurile căscate... la ale mele, prea puţine şi sărace vorbe, din păcate!     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu