marți, 18 martie 2014

500. Fiul risipitor (poem dedicație)



Fiul risipitor
                   Florentinei Loredana Dalian


Sunt, mamă, fiu risipitor
A venit, nu-i așa, ceasul...
Gâtul meu subțire e sub tăișul securii.
Văd: ultima căruță cu fân,
E gata să plece fără mine, oriunde.
Așa e, mamă! M-am hrănit doar cu vise
Dacă m-aș fi luptat ca un bărbat
Nu m-ar spânzura ei ca pe-un câine.

O să mai stăm noi de vorbă altădată?...
Nu tăia încă vițelul cel gras.
Simt că a venit ceasul, după cum spui
Rănile vechi sunt ca niște vorbe ajunse din urmă.
Și tot n-o să mă creadă străinii pe mine
Dar, mă muncește un cuget
Amarnic mă scurmă:
“Tată, tu ești în mine, și nu voi bea paharul…
De ce, atunci, m-ai îndepărtat de la tine?

Ascult;
Porunca aceasta așteaptă în ropotul ploii:
Un ceas n-ai fost în stare să veghezi...”
- Sunt, mamă, fiul risipitor!
Viața m-a învins și n-am simțit nimic
Îmi ridic (spui tu), glasul.
Un urlet slab, dureros și stins în noapte,
Ca al lupului de stepă.

Lumina roșie a lunii, iată, se frânge
Treptat-treptat, mamă

În ochii tăi stinși.

2 comentarii:

  1. Mulţumesc pentru dedicaţie! Cu întârziere, ce-i drept. Mă bucur că tema fiului risipitor v-a inspirat să scrieţi o poezie atât de frumoasă.
    Felicitări!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Florentina: ți-am preluat ideea (a celor doi de la Helis) și am procedat la fel cu o poetă de la noi... ne întâlnim pe facebook, așa e la modă. Provocarea am făcut-o eu... era ora 12 noaptea, am lansat doar o frază: ”în sufletul lui nu se petrece nimic„. Am cerut ca în maxim o oră să posteze ce a scris, eu la fel. La ora 1 noaptea amândoi postam pe facebook ce a crezut. Ce a ieșit? Voi posta joi: Poeți în oglindă.

    RăspundețiȘtergere