Vorbe întoarse
lui Ion Lazu (cel din sonete)
„De ce e dulce
cântu-n cimitire?”
Spre tine, Hamlet –
gândul vrea să-nşire
Ca şirul de mărgele
inegale,
Din neîmplinirile
vieţii sale
Un tâlc. Şi totu-i
amăgire!
„Ce veche-i slova!
Dar ce proaspăt cântul”
Şi-s singur ca Ofelia
şi Timpul
Găsind un lunecuş
spre moarte...
Ori teama de trezire
ne desparte?
Un tâlc. Dar suflă,
numai Vântul.
„Ci când în
marmură-ai săpat cuvinte”
Ca Mama, care trece
la morminte
Parc-ai întoarce
ochii-n veşnicie
Trăind intens aceeaşi
nostalgie;
Un tâlc. Şi, ruga
ţi-e fiebinte.
„Un tâlc e-n asta,
însă tace mâlc
Ca flinta atârnată la
oblânc”
O, Doamne! Sunt
bătrân – nu în uitare –
Că toate mi-au fost
date, din născare
Să-ţi scormonesc în
rană. Şi, adânc!
Tudor Cicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu