O sută de ani...
lui Ioan Viştea (cel din cântece)
„La cer împreună cu
plopii”
Ce hâdă boală este
groaza!
Se-ngână ziua cu
amiaza
Şi-n câmp mohorul îţi
ia ochii,
Iar Dumnezeu...
vânează dropii!
„Strada suia pe
scripeţi la cer”
Parc-aş zări năluci
pe suhat.
Într-un oftat prelung,
depărtat!
De la muze, iertare
îmi cer;
Eu, proiecţia umbrei.
Stingher.
„Treaz, năuc şi
confuz” – până ieri
Şi deodat’ să nu
observ că fugi
- „Încotro!
Încotro?”... tot îndrugi
Nu eu sufăr, toate
sunt păreri...
Nu mă chemi tu... vin
de nicăieri.
„Şi doar era strada
ta”... O ştiu.
Nu, nu-mi veneai,
nu-mi veneai, pluteai
- „Există Dumnezeu?
te-ntrebai.
Erai porumbiţă, eu
scatiu
Hei?!... O sută de
ani mai târziu.
Tudor Cicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu