O zi
obisnuită …
Cumpăr de la el ziare, chibrituri, ţigări
Acolo la chioşcul din colţ
ţine în colivie un cînepar de
toată
frumuseţea
Îmi vorbeşte despre vecinul său:
un bătrînel ; “un Goriot în infern , domnule!“
straşnic cît de bine îl imită.
Un prosop în jurul capului;
în mîini, coada măturii. Pe lîngă corp
arătătorul şi degetul mijlociu, întinse
- are două ţevi puşca, va să zică! -
Pîş, pîş; călcătură de pisică în jurul cîneparului.
Ţine lanterna aprinsă. Semnifică noaptea.
“Ce are cu noi, domnule? Doar asta e menirea păsarii,
să cînte!“
Ce-i curios, vecinul ţine şi el un canar,ori un sticlete
- aflu tot de la
tutungiu - îl înţeleg,
dar nu are încredere,
mă agaţă de reverul hainei:
“Sunt om serios, vaai!
Mă cunoaşte doamna D.“
- nu ştiu despre ea mai nimic -
Locuieşte la mansardă
cîntă la clavecin
şi nu primeşte pe nimeni.
Totuşi, dimineţile o zăresc la fereastră
îngrijind florile de Condurul Doamnei
mă salută.
Dacă nu mi-ar face cu ochiul
aş crede că traversez un vis,
ca sunt personajul unor întîmplări nelocuite.
Aşa însă, totul
intră în normal.
(Din vol. „Cu marea în
suflet”, 2005)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu