joi, 13 februarie 2014

480. Un poem pentru dumneavoastră...



De-ai rânduit....

Tată, azi îți cer iertare
Știu, asupra mea faci semn...
Ca bătrân, din ceea zare,
Crezi într-un popor mai demn.

Suta ta, bancnotă forte
Azi e spumă de săpun...
Și nu văd, să mai suporte
Ăst popor tot în zăbun.

Tată, păcat că mi-a fost dat
Acest impuls, de-o vreme...
De-am răsărit copac ciudat
Cu gânduri... prea boeme.

Visai, cred eu!... Ca-n cimitir,
Sub cruci ce ne desparte,
Că vom umbla mulți ani, în șir
Prin ani și vieți... departe!

De-ai rânduit și tu, pe rând,
În versuri, ca și mine...
Lumea în glosse tot suind
Icoană doar cu tine,

Noi știm ce suntem, dar nu știm
Există și speranță!?
Unii trăiesc, poate, sublim
Dar câți mai au o șansă?
                       
                            Tudor Cicu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu