De-ai rânduit....
Tată, azi îți cer
iertare
Știu, asupra mea faci
semn...
Ca bătrân, din ceea zare,
Crezi într-un popor
mai demn.
Suta ta, bancnotă
forte
Azi e spumă de săpun...
Și nu văd, să mai
suporte
Ăst popor tot în zăbun.
Tată, păcat că mi-a
fost dat
Acest impuls, de-o
vreme...
De-am răsărit copac
ciudat
Cu gânduri... prea
boeme.
Visai, cred eu!... Ca-n
cimitir,
Sub cruci ce ne desparte,
Că vom umbla mulți
ani, în șir
Prin ani și vieți...
departe!
De-ai rânduit și tu,
pe rând,
În versuri, ca și
mine...
Lumea în glosse tot
suind
Icoană doar cu tine,
Noi știm ce suntem,
dar nu știm
Există și speranță!?
Unii trăiesc, poate,
sublim
Dar câți mai au o
șansă?
Tudor Cicu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu