Încercări de parodie... după "Baladierul" lui Șerban Codrin.
1.
François
Villon de Monterbier
De-o să
mă dea în judecată
Îl dau
pe-acest Codrin ca bir
Ce nu m-a dezamăgit vreodată.
“Baladierul” său, un maraton
De
poezie și sonată
S-adorm,
să urlu? Ba, pardon
Că nu m-a dezamăgit vreodată.
Au
scris în cronici, toți... în șir
C-acest
poet va fi o treaptă
De la
Villon pân’ la Shakespeare
Ce nu
va dezamăgi vreodată.
Că-i pus și el pe mare faptă
Cu-acel Villon, la trântă dreaptă.
2.
„Atunci
de ce te-ai însurat?” - Tolstoi,
spunea
cum Levin o-mpăcă pe Kitty
Parcă-i
făcea portretul în grafiti.
Vedenii
și amețeli pe amândoi.
Doar
eu, poetul, sus în turn de ceas
Făcând
cu ochiul unor blânde Pythii
Speram
să-mi cadă-n laț, doar ea, ispitei
Ca-n
undiță cel mai parșiv caras.
Ăsta
timp, îi tot scriam în elegii
Poveștile
fetiței cu chibrituri
Că
lacrimi ne-așteptam, din ochi să picuri
Cum
concurai cu ploaia-n poezii.
Bard și poet, ca trubadur în toate
Lăsați-mi cerul. Pot să-l duc în spate!
3.
Ochii
tăi negri sunt înșelători
Precum
așa s-a și călit oțelul
Ostrovski
(pare-mi-se) ca tot chelul
Pe-al
său Korceaghin îl băga-n răcori.
Că Pip,
din pipă s-a trezit surprins
În
„Marile speranțe“ de Estera
Iar Zorba grecul, spune: kalimera!
O faci pe Winnetou. Și cred, te-ai prins.
N-am
nici un drept, ca bunul Mark Twain
Ci
fulguiri de lună drept pedeapsă...
Cum
nici lui Pușkin, nu-i trosni o capsă
Așa că împărțim micul tain.
Și-ăst ram de mărăcini, ca lui Iisus
Să mi-l transforme-n rime Cel de Sus.
4.
Ce-ar
fi cu banii câștigați... ehei!
Să-mi
cumpăr chiar la țară o moșie
Și să
cultiv dovleci, în vălmășie
Să-ți
cânt, ca trubadur! – între ai mei.
La
sfeșnicul aprins - că Epicur
Astfel
de gând vru să ni-l transforme-n sfat
Cum i
se ordonă lui Svejk: “- culcat!...”
Iar el
urla la toți: Sictir, vă jur!
Herman
Mellvile, scriind la Moby Dick
Povestea
monstruoasă-n hexametri
Că nici
Cervantes... na! Cu-ai săi cumetri,
Pe
Sancho Panza, l-a tot gâtuit.
Iar Pliniu ar fi scris, în elegie
Că Cezar, nu-i de pus în poezie.
5.
Doamne,
ce noapte mai avu Grigori
S-ațină
calea fugarului, taman...
Când „Frații
Karamazov”, fără Ivan
Și
Kutuzov (din Tolstoi): Ce Love Story!
Dino
Bugati credea că-n deșert
Ivirea
unor ninsori, nu?- era tare!
Dar din păcate, nici el nu fu-n stare
Să-i
dea lui Dumnezeu, ultim concert.
Și-n
cele mai faimoase închisori
Ful de
gândaci, vulpițe și starlete
Îngrămădite-n
zodii incomplete
Se coc
dovlecii-n „Papillon” sub nori.
Atunci vă-ntreb, vreau să primesc răspunsul
Pe-aceste răni: ori eu sunt vraci, ori
dânsul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu