La această manifestare culturală din Piatra Neamț am fost invitat de Adrian Alui Gheorghe să particip în calitate de invitat. Mi-a SCRIS UN EMAIL, din care reisee că sunt urmărit de scriitorii din Piatra Neamț, pentru alte p.d.v. cu privire la unele aspecte ale criticii actuale. Voi posta, la sosire, un articol.
Nota: anonimului care crede ca duc cu el polemica despre critică, să știe că a fost dat la SPAM. Se amestecă unde nu-i fierbe fasolea creierului său. Cu cei de teapa sa POATE HĂHĂI CÂT îl țin bojocii. Vorba aia: amestecă/te printre orătăniile tale anonimule!
Bună Vremea, dragi Buzoieni!
RăspundețiȘtergerePînă la Marin Ifrim şi Tudor Cicu, recunosc: ştiam puţine, sporadice şi aproape neesenţiale despre Buzău, ca oraş. Sunt sigur că tot asta şti(a)u 90 la sută, poate mai mulţi dintre buzoieni, despre Romanul copilăriei mele sau Piatra-Neamţ, a maturităţii, senectuţii... Şi, Doamne, feri-ne-n imediat, de mai răul inerent existenţei firilor trecătoare! Fulgurant, pomenesc de Fabricile de sîrmă şi de geamuri (îmi pare rău de ultima, făcea cele mai proaste şi neregulate foi). Miliţia cu răcanii şi rîtanii ei, care-a umplut Ţara de cei mai abjecţi şefi de post şi miliţieni de ţară, dar şi de "intelectuali" şi "supiriori" care au slugărit cu mult zel comunistoimea, dar iute au pus umărul epoletat la instaurarea acestui capitalism după chipul şi sufletele lor.
Viaţa intelecuală buzoiană de ieri şi de azi o ştiu numai din planor, deşi n-am făcut armata la paraşutiştii vecini vouă. Însă, puţinul ce-l ştiu se datoreşte prietenilor mei virtuali Marin Ifrim şi Tudor Cicu; apoi, Jurnalului de Vrancea on line, din care-i citeam pe nerăsuflate pe Liviu Ioan Stoiciu, Marin Ifrim şi Rodica Lăzărescu - toţi prietenii mei şi am de cine mă mîndri. Şi, mai ales, sunt onorat că buzoianca Magda Ursache a ajuns încă o munteancă, după Voichiţa Doamna, care a cucerit Moldova. Desigur, pe front literar şi nu doar polemic.
…
Uite, de exemplu, n-am ştiut că Vasile Cîrlova a fost buzoian; datorită faimei sale, mai dregabă-l dădeam tîrgoviştean. Mai ştiam că o vreme, mandatarii restaurantului din gară a fost nişte scriitori; nu mă siliţi să vi-i spun, că i-am uitat, de cînd nu mai sunt ceferistul de modă veche al anilor’60. Iar, ca profesor modest de talie judeţeană, m-am deprins a le spune elevilor mei la unele întrebări "nu ştiu, lăsaţi-mă pînă ora viitoare"... Între Voi, intelectualii Buzăului pe care nu-i ştiu şi mine, o oară vietoare nu va mai fi; doar un continuu prezent, în care eu n-o să mă angajez, neprovocat, în polemici, mai rele...
Prezent în care amestec poeţii mei de suflet Ion Caraion şi Vasile Voiculescu; de fapt, invers ca preferinţă. Lingvistul Pamfil Şeicaru, pictoriţa Margareta Sterian şi dramaturgul meu de inimă tandră G. Ciprian. În politică şi muzică nu mă bag, din considerente personale. În critica literară, nici atît. Citesc numai, plăcut surprins, multe din duelurile dlui Marin Ifrim cu morile de vînturat politică, vorbe. Şi mai ales cutezanţele prietenului Tudor Cicu - cel mai frumos şi cult tătar dintre cîţi mi-au apărut în viaţă. Vă spun, că l-am şi îmbrăţişat, deci Există!
Efendi Tudore, ce-ar fi să îţi taci inimicii, exact cum ne-am sfătuit la vederea cu LIS şi DCE, din 20 februarie curent ? Iar în rest, lasă Buzăul să ducă toate-n valea inundabilă a Dunării... Inima rea, le rămîie duşmanilor voştri în gît!
Grabnică însănătoşire prietenului virtual Marin Ifrim!
Să ne vedem curînd la Antologarea domniei-tale în burgul nu doar al Scrisorii pierdute.
Culai