332. Niciodată parodii... (Parodii în oglindă)

Radu Gyr: Hangiul

Afară-i vânt şi-i gol ulciorul.                                              
- Hangiu smintit, dă fuga iar!
Vreau vin ca zarea şi ca dorul
şi cum e jalea de amar.

El însă-mi toarnă în neştire
un vin adânc cu umbre lungi.
- Bea! Dulce-i ca o amintire
pe care-o chemi când o alungi.

Ulcioru-i gol şi-afară vântul...
- Hangiu smintit, dă fuga iar!
Vreau vin ca bezna, ca mormântul
şi cum e moartea de amar.

Hangiul însă-mi pune-n faţă
un vin însângerat de vremi.
- Bea! Este dulce ca o viaţă
pe care-o ierţi când o blestemi.

Radu Gyr: Hangiul

(parodie după Radu Gyr: de Tudor Cicu)

Afară-i zloată, cupa-i goală

- Hei, cârciumare, fuga-n beci

Şi adă vin. La toţi o oală!

Şi pomeniţi-mă în veci.

El, gânditor îmi umple cana

Cu vin sfinţit în busuioc

- Bea! zice. Plină-i damigeana

Şi-om da şi cep la poloboc.

Meseni mai sunt, în căni doar vântul

Iar cârciumarul toarnă iar

- Hai, bea străine că pământul,

Ne este casă şi umbrar.

Mă uit în cupa ce mă-ndeamnă

Un vin ca sângele prin vremi

- Bea! O fi moartea… Tu eşti Doamnă,

Şi-atât de tânăr, să mă chemi?

Rainer Maria Rilke – Zi de toamnă

 
Doamne, e timpul. Vara a fost mare.
Aşterne-ţi umbra pe cadranele solare, 
şi vîntului dă-i drumul pe cîmpii.

Porunca pentru pîrgă a poamelor tîrzii, 
mai dăruie-le doua zile calde, 
grăbeşte împlinirea, sa se scalde
o ultima dulceaţă în vinul greu din vii.

Cel care n-are casa, nu-si va mai construi.
De-acum, cel singur, singur o sa fie:
veghind, citind, el lungi scrisori va scrie
şi pe alei mereu va rătăci, 
neliniştit, cînd frunzele adie.

Rainer Maria Rilke – Zi de toamnă

 (parodie după R.M.Rilke: de TudorCicu)

Doamne, trecut-a vara. Iar e toamnă

Dă drumul norilor la vatră, din cazarmă

Iar vântului fă-i loc prin bălării.

Poruncă pentru păsări, să-nşire cârduri vii

Pe boltă-n curcubeie să se scalde

În soare-aprins şi razele lui calde

În ultimă zvâcnire, ca pufu-n păpădii.

Iar eu tot pe hârtie, voi trage de condei

Şi-un rost, acum? ca visul ce se pierde,

Când bruma ofileşte tot ce-i verde

Mă vei găsi scriindu-ţi din bordei

Cu degetele strânse ca un vierme.