De ce-ai plecat?
(parodie după o poezie cu ecelaşi titlu de Ion Minulescu)
de Tudor Cicu
Dar ai plecat,
Când treptele, cu-ai tăi conduri ai încercat,
Până la palat!
Tu nu ştiai,
Cenuşăreasă ce erai –
Că-n lumea mea, potecile spre Iad urca...
Şi nu spre Rai?
Dar ai plecat,
Când strada toată îmi era
de partea mea.
Nici câini pe stradă nu lătra’
Nici luna-n cer nu strălucea
Vampiri, moroi?...
Ei, haida-de,
Când străzile sunt pline de noroi!
Ori nu ştiai?
Ca-n luna Mai,
Afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie
Un trubadur, aurolac,
precum poetul îţi cânta...
De ce-ai plecat?
Opreşte-te!...
Priveşte-n jurul tău...
Gioconda sufletului meu
Şi, nu zâmbi prostimii, fă-ţi doar cruce
La tine şi în vis,
vor face coadă toţi, şi-n pielea goală!
Deşi-au decis! Să-i vâre dracii, ca-ntr-o doară –
Buluc! Pe toţi, într-un cazan cu smoală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu