N-am tăiat niciodată
copaci
(interviu imaginar, cu vocea poetului Zaharia Stancu)
N-am tăiat niciodată
copaci,
- Securişti, însă, aş
tăia tot în draci.
Nimănui n-am lăsat un
cuvânt.
- Securiştilor:
„paşol na turbinca, vidma”- la rând.
Ca un stol de lăstuni
poemele mele...
- Să vă spurce
obrazul, ca la muhaiele.
Când viscolul alb e
în toi,
- V-aş fi lăsat fără
bulendre, deci, goi!
Nu pentru cocoşul de
lemn de pe casă?
- Scriu aceste
cuvinte, fiindcă ştiu că vă pasă.
Iepurii se-ascund în
zăpadă.
- În baliga vieţii,
găseşti securişti, la grămadă.
N-am tăiat niciodată
copaci,
- Securişti, însă, aş
tăia tot în draci.
Tudor Cicu
Păi, atunci...
RăspundețiȘtergereHai, Noroc şi iarăşi cioc!
Frumos loc de picnicat...ăăă, cu gratar şi cu pocladăă, cu berică, la pîrîu, nesuflecat pîn'la brîu, ci pozînd frumos la Doamna, să-ţi aduci aminte-n toamna, iarna cea neprimitoare cît de dulce-i Oara... 'n care Blogu-ţi împlini un an şi urări de mai mulţi ai, de la Bădia Culai!
Bădie Culai, după cum era firesc, un an de "bloguire", cum le spui dumneata, merita o ieşire la iarbă verde şi un pic de bere rece... lângă izvor, nu? Pe 7.oct.2011, postam cu nr. 1 "Să crezi în basm"... E mai mult de un an de atunci, dar, ca nr. de postări, iată, am trecut pragul unui an de postări pe acest blog. Dacă am crezut în basm? Faptul că, acum, am la tipar, cartea poveştilor de acasă, intitulată "Balaurul mărilor", spune cam totul. Ce voi face de-acum înainte? O vreme, o voi scălda în comentarii, postate pe ici colo... până va trece "luna frigurilor" albinelor, apoi, imediat (29 sau 30 mai), urmează CO (prin Grecia? - mă mai gândesc)şi... din nou TOATE PÂNZELE SUS.
RăspundețiȘtergereApăăăi, de...!
ȘtergereCă nu-i nime'jinovat, c-asta-i zis, ast'am fumat.
Ca-lendaristic Anul este cercul ce-l închizi rotund!... Nu patrat. Şi nice cînd vezi că ai la bord mata tot atîtea postări cîte zile-s într-un an... Oricîte argumente mi ai da, Efendi! Ori eşti mata clona lu'taica Hogea, ori eu nu-s cu socoteala reciclată pe mai nou...
De la Stupi, spor în Hîrdău!
De la noi, în buduroi, roiuri cîte vrei matale, să te chişte-a chiu şi jale cînd ţi-a hi mai dragă berea, cîntul, gluma ... ş-alte celea, de care nu fac vorbire... Că - de ajung la mănăstire - nici de paznic la privată nu mă ar lăsa vreodată, cuvioasele măicuţe, cuvioşi călugărei cu aipaduri, cu tablete, mai ceva c-acele fete cu centura pe centură.
Dar, pun lacăt l-a me gură...
Şi-nc-o dată, Dragă Frate: La Mulţi Ani, cu Sănătate!
La mulţi ani de bloguire! Blogul e, trebuie să recunoaşteţi, un bun şantier literar. DAD
RăspundețiȘtergereDomnule, Augustin Doman!?!: Pot fi eu, un nerecunoscător? Păi, am uitat să mai spun... Nu ştiu, dacă, cea de a doua carte, aflată la tehnoredactare, deocamdată (urmează şi publicarea ei), intitulată "Niciodată parodii...", nu cumva, e rodul şantierului la care am "muncit", fără carte de muncă, pe blogul dvs?. Ba, ştiu! Articolele de acolo, m-au inspirat, în a transforma textul găsit, în parodie, de bun gust (zic eu) orice comentariu al meu. Am să vă trimit cartea (după apariţie), să-mi primesc "leafa", sau "papara", cu crengi de liliac, cum le spunea primul meu învăţător (şi cum, de altfel, scriam în schiţa "Meragiul", postată pe al meu blog, mult în urmă). Nu-i nici un secret, că, blogul acesta, a fost rampa de lansare la 4 cărţi ale mele.
RăspundețiȘtergereŞi eu tot cu gândul ăsta am deschis blog, să-mi scriu tabletele pe care altfel le-aş fi scris în ziare de 300 de exemplare şi tot fără onorariu. Am acum vreo 950 de tablete din care cred că am să pot alege măcar 101 pentru a face un volumaş. Iar la Addenda aş pune din cele 2200 de comentarii măcar tot vreo sută, plus parodiile dvs.
RăspundețiȘtergereLa bună auzire şi, cine ştie, poate că şi la bună vedere! DAD
Foarte interesant, domnule Augustin! Vom face schimb de cărţi. Nu degeaba se spune:cărţile îşi au destinul lor. Cineva, le gândeşte pe toate!
RăspundețiȘtergereFelicitari si La multi ani!
RăspundețiȘtergere,,Ca un stol de lastuni poemele mele..."
Mihai Beniuc despre Zaharia Stancu: un om cu care nu ai fi putut discuta despre randunele! Sa stiti ca il considera nitel cam ...securist!
Spor la scris si in toate!
Mulţumesc domnule Stefan S.
RăspundețiȘtergerePe Zaharia Stancu aş fi vrut să-l cunosc. M-au năucit prietenii mei, ori de câte ori mă văd intrând peste ei la birt, la o bere, cu fraza: "Tudore, deschide poarta!" (din DESCULŢ. Am să recitesc ce scriau Ion Murgeanu şi Ion Lazu, în "Himera literaturii" (reţin că l-au întâlnit). Uite, îmi pare rău, că în discuţia cu Ion Gheorghe, poetul de la Sărăţeanca, nu l-am întrebat despre Zaharia Stancu. S-ar putea să fi fost "un pic securist", dar, pentru mine, e omul care l-a dat pe "Desculţ" cum Panait Istrati l-a dat pe "Moş Anghel"... Iar poezia lui Zaharia Stancu... e leac pentru o rană. Cum spunea şi A. Doman (văd că-l urmăriţi): Figura sa, de om uriaş, după a lui Sadoveanu, ne vine în memorie, când ne gândim şi la unul şi la celălalt, în fruntea USR, cândva.
Domnule Tudor Cicu,
RăspundețiȘtergereZaharia Stancu a fost un scriitor mare, mie imi place mult.
Si poezia lui, cu acele ,,cantece soptite", chiar ca e leac pentru orice rana sufleteasca.
Ce scriitori mari am avut - sa nu uitam ca au fost oameni care au trait intr-un regim de trista amintire.
Si Beniuc a fost o victima, ce superbe sunt acele ,,Cantecce de pierzanie" ale lui! Poate ca o sa radeti de mine, dar le recitesc din cand in cand.
Spor la scris si in toate!