394. O călătorie prin bloguri (1)

La „Cenaclul de LUNI”… într-o călătorie prin bloguri

Plecăm de la borna 0:  blog.okian.ro/tag/mircea-cartarescu/

Timpul s-a oprit pe blogul poetului cu cronica Adrianei Sorean la ultima carte a lui Cărtărescu, Ochiul căprui al dragostei noastre. Urmărim gândurile autoarei: „…nu este un colaj, ci mai degrabă rupturi dintr-un jurnal, rememorări şi caracterizări ale unor figuri dragi din viaţa autorului, pagini pline de încărcătură emoţională”. (sau) „Tema centrală din Ochiul căprui al dragostei noastre poate este timpul. Fie că vorbeşte despre oameni dragi, trecuţi în nefiinţă, de experienţa primului să drog (nes-ul), obsesia pentru prima sa pereche de blugi, sau de amprenta acestuia pe propria personă, timpul este protagonistul în jurul căruia îşi spune poveştile, pe care îl contemplă. De ce să citeşti cartea?”

Răspundem noi. - Când îi citisem cartea, alunecasem odată cu poetul în amărăciunea acelei rostiri de la finele cărţii. Citez: „Mă tem că de-acum încolo nimeni nu va locui în cărţi, aşa cum au făcut-o generaţia mea şi cele precedente. Şi că utopia lecturii va rămâne undeva, pe o colină îndepărtată, ca un mare labirint ruinat”. Cred că această temere îi revine criticii (prin lămurirea ei) - s-o răpună, cum a răpus Hercule, Hidra şi să depună trofeul în palmele cititorului, de fapt, singurul învingător al unei cărţi cu trudă scrise.  

Borna 1: Ioan avram.blog

„Inventivi si sarcastici  suntem noi romanii….. Ne refugiem in bancuri si parodii” – scrie părintele blogului de la acest popas.  Păi ce-i chiar atât de tragic? Nu ne-a fost umorul colacul nostru de salvare, de-a lungul timpului?  „Ecourile  suspiciunilor de mită de la liceul Bolintineanu  lăsa să se vadă clar faptul că poporul a înţeles bine despre ce este vorba şi că  ”bărbieritul”(ras, tuns, aranjat) încercat de înaltele autorităţi nu ţine,nu prinde….. O parodie după binecunoscuta baladă a lui Bolintineanu, interesantă şi care poate sta  alături de  altele  din literatura română” – scrie Ioan Avram pe blog. Nu-l ştie nici autorul, care (tot ce-i posibil) va rămâne necunoscut …

Ia să vedem şi noi:

„La Bolintineanu, chiar in fata portii
Stau parinti ciorchine cantarindu-si sortii.
………………………………………..

Orologiul bate ziua jumatate.
La liceu in poarta oare cine bate?
E procuratura cu politia-n spate
Ce-au venit sa umfle loazele patate.

Cum sa-accepte asta mame furioase,
Tati cu voci de stentor, tzatze curajoase?
Se crucesc in poarta babe curioase.
Care este crima de-au platit un sase?

“Sa lasati copiii!!!” – se-auzi deodat’.
Si ca prin minune toti au inghetat.
“Nu e mare lucru daca-au copiat.
Cum sa se-antreneze pentr-un plagiat?”

Răspundem noi:  Câţi mai cască gura, câţi îşi dau părerea?

    Babe curioase, unchi mătuşi, nepoţi...

    Întrebaţi măi frate, pe aleşii zilei!

    Li se rupe, iată, că-s analfabeţi!

Borna 2:  tecucicoltderai.blogspot.com/

  Îi înţelegem mâhnirea autorului de blog când spune: „În ultimul număr al revistei ,,Tecuciul literar artistic’’ un anume  Dan Movileanu  lansează mai multe acuzaţii la  adresa poetului  Dionisie Duma. Contactat de noi, acesta neagă  implicarea sa în retragerea de către primărie a subvenţiei acordate revistei şi consideră articolul drept un atac la adresa personalităţii şi demnităţii domniei sale.  Răspunsul nostru, la mizeriile lansate de făcătorii de rele, din urbea noastră, este cronica dl. Ion Roşioru, publicată în nr. 73, al revistei Plumb. Poate acum va afla si acest D.M cine este Dionisie Duma”.

Iată ce scria criticul Ion Roşioru, într-o cronică apărută în revista "Plumb": 

        Adică:  „În Colecția Opera Omnia, Poezie contemporană, a Editurii Tipo Moldova (Iasi, 2012) iese de sub tipar substanțiala antologie de autor a lui Dionisie Duma, carte încadrată gospodărește de un Profil de poet, semnat de Constantin Ciopraga și de un Itinerar biografic întocmit de Flori Jigău Duma, respectiv de un consistent grupaj de referințe critice (cu mult peste o sută de pagini) selectate din cronicile mai tuturor greilor criticii, poeziei și istoriei literare românești actuale: Laurențiu Ulici, Daniel Dimitriu, Iorgu Iordan, Nicolae Turtureanu, Constantin Ciopraga, Constantin Trandafir, Zoe Dumitrescu- Bușulenga, Gheorghe Istrate, Horia Zilieru, Cezarina Adamescu, Daniel Corbu, Tudor Cicu, Paul Sân-Petru, Florentin Popescu, Theodor Codreanu și încă mulți alții….” etc.          

  Răspundem noi: Tonul scrisului lui Dionisie Duma  şi profund până la paradox, e dat discret de sentimentul efemerității tuturor celor ce se perindă prin acest univers într-o nestăvilită trecere. Unii, chiar neînţelegând nimic, ca acel D.M. încondeiat mai sus. De aici, până la o anumită clipă a « instalării singurătății în sufletul său Amărăciunea că totul e efemer … » nu-i decât un pas. Zoe, fii bărbată !

Borna 3: Liviu Antonesei. blog (postare pe 8 apr. 2013, despre o demisie)

„Domnule Presedinte, Doamna si Domnule Vice-presedinti, Domnilor Colegi din Senatul Universitatii,

Domnule Rector, Doamna Prorector, Domnilor Prorectori

Stimati colegi din Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

Prin prezenta scrisoare vreau sa va anunt demisia mea din Senatul Universitatii “Al. I. Cuza”, dupa aproximativ un  an in care am adunat multa frustrare si nu putina minie. Tocmai pentru a mai potoli minia, am preferat sa amin anuntarea acestei decizii pe care am luat-o inaintea sedintei de Senat de pe luna martie. Nu am venit la sedinta cu pricina ca sa evit o reactie nepotrivita. Acum, o pot anunta in calm. Motivele care m-au condus in aceasta directie sint mai multe. Nu are sens sa le enumar pe toate, asa ca ma voi limita la evenimentele care au facut sa sara capacul”…

Spicuim din contextul scrisorii motivele revoltei poetului: 1. Redăm un rezumat al unuia dintre motivele demisiei sale: Membrii Senatului au constatat ca li se cerea acordul pentru componenta comisiilor, desi nu fusesera consultati in chestiunea mai importanta a organizarii concursurilor ca atare.  „Am fost dintre cei care s-au opus destul vocal. …Numai ca, la trei saptamini de la sedinta din februarie si la sapte de la cea din ianuarie, conducerea executiva a Universitatii a anuntat adoptarea de urgenta a unor masuri de austeritate financiara, care se axeaza, exclusiv, pe reducerea veniturilor personalului ne-didactic cu 15% si trecerea la plata simbolica a orelor de la plata cu ora, in ce priveste personalul didactic. …Mânia mea nu era cauzata numai de masurile de austritate, care nu ma lovesc deocamdata – evit pe cit pot orele suplimentare ca sa merg la cursuri cu pofta, nu in sila -, ci si de ceea ce s-a intimplat la concursurile pentru posturile din cercetare”. Argumentând: „Am scris zeci de articole de analiza despre asta – un serial in Timpul acum vreo zece ani, altul pe iasuluniversitar.ro, multe articole in presa de toate felurile etc. Am scris si despre subfinantarea cronica a invatamitului romanesc, cu aplicatie si la cel universitar, si despre plagiatorii care nu patesc nimic, si despre explozia necontrolata a invatamintului universitar de stat de la inceputul anilor 90 – o uriasa risipa a resurselor insuficiente pentru a satisface orgoliile locale din tirgusoarele patriei -, si despre aberatia inlocuirii finantarii pe post cu finantarea pe cap de student furajat, si despre functionarea salbateca a invatamintului privat vreme de un  deceniu, si despre aberatiile legii Funeriu, si despre capcana Bologna… Am scris despre toate fara nici un folos”.

Răspundem şi noi: De ce ne-am fi imaginat că poetul va putea schimba „ceva” ca simpla rotiţă într-o maşinărie de vot? Când 7,4 milioane de oameni au „urlat în ei” disperarea şi neputinţa de a schimba ceva în mersul acestui popor, oare Dumnezeu, de sus, ne-o fi auzit? Măcar atât să fi făcut pentru noi.

Borna 4: BLOG DOMAN

 Pe blogul scriitorului argeşean, cu postări scurte şi incitante, citim şi noi următoarea ştire: „Mulţi poeţi au vieţuit şi vieţuiesc în nord, vreau să zic în nordul României. Unul singur însă şi-a făcut din acest punct cardinal un adevărat motiv poetic, şi-a brodat textura operei pe acest nord, făcând din el un Nord, deci cu majusculă. Şi acesta este George Vulturescu”. (şi ) „…Sunt elementele care fac unitară această primă secţiune dedicată, în mare măsură, prietenilor poeţi de dincolo pe care generosul Vulturescu nu-i uită: Alexandru Pintescu, Dorin Sălăjan, Ion Baias, Emil Matei. Ei (nu) ocupă „scaunul gol de lângă foc. …George Vulturescu este un adevărat textualist, fără a fi  totuşi steril, tehnicist, etc. …Aşadar, Grota şi literele reprezintă o re-consacrare a poetului George Vulturescu din Nord în termenii propuşi de noi mai sus: continuitate şi ruptură”. 

Răspundem noi: Marii poeţi, pentru că sunt nişte repere şi şi-au consacrat prin stilul aparte, un drum al lor în scris, au intrat în vizorul parodiştilor. Nu l-am ocolit nici eu în cartea mea aproape gata de tipar „Niciodată parodii…”