Preiau de pe blogul lui LIS, aceste stihuiri, ale unui anonim, ca drept replică la un anumit comentariu făcut de mine, care, nicidecum, nu se voia la rându-i, comentat. S-a găsit acel "octavian" - vedeţi blogul LIS - (pe care sincer, nu-i înţeleg băgarea, oricum, în seamă: o poate demonstra, invitându-mă la un dialog în public). Am fost, acolo unde am fost invitat, mi s-a pus întrebări (ca inginer, să dai la tipar 10 cărţi?), nu prea e la îndemâna oricărui inginer! Dar, s-a găsit, neica-nimeni, octavianul - sau otrăvianul - acesta, să sufle mucii, în literatura altora. Că, dinspre el? Ghebe şi ciuperci otrăvite, pe toate canalele! Băsescu, tatăl suprem, aşa îi ordonase, iar el, şi-a scos caracterul la negoţ şi, cam atât: Redau poezia UNEI ANONIME (ANONIM?), căruia îi cer deconspirarea numelui. Merită poezia, merită autorul, citiţi-l:
Cu băşinile lui tac-su,
Ne-a lovit o „toporişcă”*
Precum râma prin noroaie,
Îşi spunea el: „Halt! Mai mişcă?”
Foc îmi pâlpâie în vorbe
Precum un cazan de ţuică...
Să mi-l vâr cu râtu-n zoaie?
Dar mă tem că viermii-l scuipă.
Că-i pocită târâtură,
Între vidme, dar şi draci
Cu scrisul pe arătură,
Şi cu ochii la colaci!
Tropot, sub a lor duhoare
Ca şi balega de vacă,
Stau ciurdarii şi se-ntreabă,
„- Fabulează, ori... o freacă?”
Doar ca un crâmpei de vers
Ăşti viteji, cât un cârnat,
Dintre cocine şi paie -
Stau ca porcii la ignat.
* a se citi: coadă de toporişcă.
Iată replica anonimului pe acelaşi blog:
RăspundețiȘtergere„ Ştii tu „octaviane” ce cânta,
Alexei Tolstoi, undeva?
Mi se pare, că ţi-ar fi ruşine
De astfel de rime?”
„- Sunt un porc şi-mi pare bine
Sunt un porc, nu mi-e ruşine
Scroafă mare-i maică-mea
Şi eu semăn mult cu ea!”
După cum vezi, ţi se aseamănă
Versurile, scrise, ca pentru băsişti!
- Mai fă-ţi o cruce, roagăte-n strană...
Şi dă Chiorul dracului, dacă vrei să exişti!”
Versurile acestea, ca replica, au fost între timp şterse, de pe blogul LIS.