joi, 14 iunie 2012

178. Un poem pentru dumneavoastră (Sonata la pian)



Sonata la pian

Cunosc un ţărm de mare cu trestii lîngă ape
Unde demult, o fată  cu chip copilăros
Plecase să culeagă şi muşchi şi scoici de mare
Dar nimeni nu mai ştie, cîndva să se fi-ntors.

Vuieşte şi azi marea ca o dorinţă veche
Si luna-i plimbă voalul, naiadelor pe mal
Cînd craii lumii-n noapte ( treceau), ce mai pereche!
Alături de domniţe, la neştiutul bal.

Departe, unde cerul se unduia sub ape,
Pescari ca-ntr-o fîntînă… din vest la rasărit,
La somoni dau cu undiţi, veghind să nu le scape
Si-a nopţii, felinare, scîntei de jar, cernit.

Dar, mari talazuri muşcă din ţărmuri fără teamă…
Ca un popor de fluturi, ce-n ziduri se izbesc.
Furtuna se porneşte şi-i gata să ia vamă,
Corăbiilor – care -, prin lume rătăcesc .

O vrajă, aici, se leagă; în noapte cai de mare
Cu coamele de sare din ape se desprind
Si veacuri după veacuri, o rază călătoare,
Va mai găsi poeţii,  pe ţărmuri rătăcind.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu