miercuri, 20 iunie 2012

182. Cronica acestui anotimp... (VI)



Vorbe... şi proverbe (pamflet)

  1. PDL fierbe în sucul propriu. Am ajuns din nou la spusele lui Ilici cel nemuritor, cum scriam mai deunăzi. Şi, acum (după scandalul din PDL) unii reprezentanţi din sânul partidului, vin la TV şi spun: „dacă se va demonstra că aşa s-a petrecut”... ca şi cum ar veni de pe Marte. Ei sunt străini de tot ce s-a întâmplat! Eu cred că vin din grote şi-n grote trebuie să se întoarcă. Nu la discotecă, nu la numărat bile în parlament, nu la tras cu dinţii de scaune, cum se tot vorbeşte. Vorba ceea: sub piatra cea mai frumoasă, scorpia ascunsă era! Nu-i aşa? Mare e Dumnezeu, dar meşter e şi dracul care s-a strecurat printre ei.
  2. Tocurile, genţile şi decolteurile cât mai afişate a fost modul prin care puterea a ţinut piept crizei. Se poate spune şi aşa, nu? (Din punct de vedere al puterii tocmai prăbuşite). E adevărat că Baconski e un brand. Dar şi „pinalti” e un brand. Depinde din ce punct de vedere pui problema! Disputa dintre Baconski şi Gheorghe Ştefan (zis pinalti), e una proverbială. Ia te uită cum a pus orbul să descâlcească ghemul!
  3. „Ştiţi cu toţii unde s-au dus banii...”, le riposta Elena Udrea, colegilor de partid care au început să-şi mai ridice ciocul. Şi ăia de ce tac? Vorba lui neica Stavrache din schiţa lui Caragiale „În vreme de război”: „- Lasă covrigul jos, hoaţo!... De mici vă-nvăţaţi la furat, firea-ţi ai dracului!”. Şi, uite aşa, vorba proverbului, se va alege udrea-urda din zăr! A naibii dilemă. Na, de prinde chelul şi i-ai părul!
  4. Se protestează împotriva cui nu vrei şi pentru cine nu vrei, în ţara asta! Dacă Patapievici e cerut de manifestanţi să rămână la conducerea ICR, eu nu mă raliez de partea unor artişti români care cer azil imaginar în Canada, în scopul aceste cauze, ci voi cere Parlamentului ţării, nici mai mult nici mai puţin, un azil real pe faţa nevăzută a Lunii, de-acolo de unde n-aş mai vedea cu ochii Pământul în ochi pentru caricatura pornografică făcută de acesta lui Iisus. Asta, ca cine-o scuipa după mine în sus, să-i cadă scuipatul în obraz. Dar, spuneţi şi domniile voastre: să-mi ard eu căciula pentru un chitic? Zău aşa! Nu se merită.
  5. „Chiar dacă nu mai am guvernul meu”... spune Traian Băsescu, atrăgând atenţia celor care credeau că România are un guvern. Q.E.D. Eu unul, înţeleg că România nu a avut guvern, dar, mă miră că, şi acum, unii susţin că nu T. Băsescu a confiscat un guvern al României în scopuri personale şi trec cu uşurinţă peste... „necesarele” adjustări în viaţa populaţiei Românie, sărăcind populaţia până la exasperare. Şi, vom vedea că, deşi, nu e trecut pe lista oficială de la C.E., îl vom afla printre primii ce se vor îngrămădi la intrare. Pesemne, prin luarea mea de poziţie, unii vor spune că am uitat de zicala: „Nu zădărî câinele care nu-ţi face nimic”. Probabil că eu nu am văzut nimic, dar, să-i sară iapa cui a văzut ochii!
  6.   După hăhăiala cu „dóttore” aş vrea să ştiu, când va plăti „autorul” principal al PLAGIATULUI unei preşedenţii de tip machiavelic, copiată ad-literam. Ca să vezi!  Fie şi cu un singur ochi la vedere, plagiatul dintr-o limbă pe care tu o hăhăieşti şi o behăi ca un batal tătăresc, mi se pare un drum lung ca de la Pământ la Lună. Războiul dintre palate, poate dura ceva mai mult decât cel de 100 de ani. Ca să ne lămurim: eu cred că Băsescu s-a pus ca găina în mijlocul grămezii, trimisă acolo şi de autorul imaginii pixelate, cu „laba” preşedintelui surpins de camere, tocmai plesnind în figură un copil. Cert e, că Băsescu are în traistă un os de ros pentru acoliţii care-l susţin, dar, e un os gol pe care nici câinii nu-l mai vor. Ia, ia şi de la Băsescu!...
  7. Cel care a inventat imaginea omului politic cu „broasca din gât” a cam avut dreptate, în sensul că cine urlă şi muge mai tare, fie la TV ori mas media, nu mai spun, în Parlament, are asigurat din partea publicului, votul şi adeziunea. Chiar atât de naiv să fie cetăţeanul nostru de data asta, neturmentat? De aceea nu stăm noi „nici bine, nici rău, adică nici aşa, nici altminteri”... şi pentru asta, să ne ierţi domnule Caragiale! Şi azi, parcă ne-ai citi pe slove!  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu