A fost...
(parodie după
Tudor Arghezi)
de Tudor Cicu
Scumpii mei, după alegeri
Cu ARDeiul ca la
cerberi,
Vă mai amintiţi de Zdreanţă
Cel cu ochii de faianţă?
Ai fi zis c-a fost odată
Când şcolea Moş-Ion-Roată
Răsfăţat ca şi aceia,
Marca: Leana-doi din Troia.
Ce-a rămas din tot flocosul
Sunt doar floacele şi osul
Că-şi pierduse şi mirosul
Unguentul şi blegosul
Ca piratul din garaj,
Cu toţi dracii în picaj,
Îl strigau din glod şi apă
Să-l salveze de la groapă.
Aducându-ne aminte,
Cum ARDeau ei,
prea cuminte
O căţea printre strujani
Dând cu scula-n bolovani.
Pentru că întâi şi-ntâi
Le-a cântat şi lor solista
De li se-necă „harpista”
Ca viţelul cu gutui.
Plânge sufletul în
trei
De-şi fac cruce între ei
Că pierise într-o noapte
Zdreanţă ciufulit de PO(a)NTe.
Vremea-nvârte fUS(u)L, toarce
Şi, ce-a fost numai se-ntoarce.
Rugăciunea
lui Geoană (Lighioană) către Băsescu
Domnule Preşedinte, eu vă
jur...
Deşi, cu mine v-aţi purtat
sinistru,
Spuneţi-o numai; şi-am să vă
pup şi-n cur
De mă numiţi, pe ţară:
Prim-ministru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu