Tablou de familie
Cerne zăpada pe satul pitic
Clopotul calului sparge
câmpia
Tata îmi face cu ochiul-
peltic,
Eu dau chiot, dar stric
armonia.
Dar satul rămâne în urmă sub
deal
Creste răzleţe zimţuie zarea
Ţipătul mamei, e fără egal
Şi sania urcă, greoaie,
cărarea.
Doamne, mai rabdă, nu-i timp
să mă nasc
Ai grijă de mama, fă-i tatei
pe plac
Calul tresare când calcă un
vreasc
Şi până la spital, mai e –
cât un veac!
Viscolul prin bozii, suflă de
nu-i chip
Dă-i bice tată, aş fi vrut să
strig
Dar pe-un braţ de paie apucai
să ţip
Sub o cergă doar, înger peste
frig.
Lângă mama-n ramă, noi doar
nişte prunci
Sub cerul ca de plumb- cât
stihia
Hei! Cuvinte să fi avut eu
atunci
Aţi fi spus, s-a născut
Poezia!
(din
vol. „Cântece la dairea”, 2008)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu