Păunul
(parodie după Ion Barbu)
de Tudor Cicu
(parodie după Ion Barbu)
de Tudor Cicu
Se ploconea, ca la o nuntă cu manele,
Ţigănci în fuste aurii şi lanţuri de tot felul…
Albastru-i pâlpâia în sânge… nu ştia mişelul
Că în cătuşe s-or schimba, ha-lea mărgele!
Ţigănci în fuste aurii şi lanţuri de tot felul…
Albastru-i pâlpâia în sânge… nu ştia mişelul
Că în cătuşe s-or schimba, ha-lea mărgele!
Pe buturugă… ditamai claponul
Ras până-n creştet şi cu-n ochi „dementum”
Se răsuci odată, cât să-şi ţină tronul
De-a rupt… şi gâtul unui referendum.
Ras până-n creştet şi cu-n ochi „dementum”
Se răsuci odată, cât să-şi ţină tronul
De-a rupt… şi gâtul unui referendum.
Acuma, vă-ntrebaţi, citând poetul
Că „pasărea”-i, fusese cuib tihnit…
Dar buturuga mică, cu încetul
Tăie elanul unui sex grăbit!
Că „pasărea”-i, fusese cuib tihnit…
Dar buturuga mică, cu încetul
Tăie elanul unui sex grăbit!
Intimă…
(parodie după Cincinat Pavelescu)
(parodie după Cincinat Pavelescu)
de Tudor Cicu
Îţi mai aduci aminte doamnă
Sub un balcon, gustam o „coarnă”,
Că plopii se înfiorau
Când languroase mâini pictau
Ca nişte fluturi chinuiţi
Văpaia-ncinsă dintr-o toamnă
Cu ofuri lungi şi au… şi au!…
Sub un balcon, gustam o „coarnă”,
Că plopii se înfiorau
Când languroase mâini pictau
Ca nişte fluturi chinuiţi
Văpaia-ncinsă dintr-o toamnă
Cu ofuri lungi şi au… şi au!…
Mi-aduci aminte iar de seara
Când te-alergam pe sub boschet…
Şi, bodygarzii, toată seara
Porţionau, ca-n diabet
Doar un tremol, ciupind chitara.
Când te-alergam pe sub boschet…
Şi, bodygarzii, toată seara
Porţionau, ca-n diabet
Doar un tremol, ciupind chitara.
Ah! Luna… cum se argintase
Şi ne ţinea de şase-şase.
Încât, de-o lebădă trecea...
Spuneam: „- Nu trece vremea mea!”
Şi ne ţinea de şase-şase.
Încât, de-o lebădă trecea...
Spuneam: „- Nu trece vremea mea!”
Şi-atunci, doar inimă şi vise
Partida noastră văruise
Călcând nisipu-n fel şi chip,
Atenţi, când pipăiai sub şlip…
Sub o gondolă, ce gondolă!
Din blondă, te făcea creolă…
Azi, lumea-ntreagă ne condamnă,
Îţi mai aduci aminte, doamnă?
Partida noastră văruise
Călcând nisipu-n fel şi chip,
Atenţi, când pipăiai sub şlip…
Sub o gondolă, ce gondolă!
Din blondă, te făcea creolă…
Azi, lumea-ntreagă ne condamnă,
Îţi mai aduci aminte, doamnă?
Aste parodii, şi nu sunt chiar primele pe care le parcurg, au spontaneitate cât cuprinde, au vervă, au hazul neapărat necesar în astfel de întreprinderi; au surprize...surprize. Şi mai au ele nişte ţinte de carton, precum la poligonul de tragere... Iar de tras, în acel chip hâd, trage mai tot românul, cu năduf.. Însă de ce trage în aista, nu şi în celălalt, imposibil de precizat... Lazu
RăspundețiȘtergereTare aş vrea să găsesc prin biblioteci "Singur printre poeţi" de Marin Sorescu, ca să observ cum parodia, el, poeţii zilei. Dar, mai bine că nu ştiu toate astea, poate aşa, parodia mea va părea ceva nou şi haios, ca să folosesc limbajul arhaic. Ceva nu e în regulă! Am eu şansa unui bulgăre de zăpadă, în flăcările acesui iad numit LUPTA CU SCRISUL? Merită încercarea.
RăspundețiȘtergere