Ca să exişti
Tu
îmi vorbeai de lumea risipitor de-astrală
La
fel de norocoasă în spaime şi idei.
Zicând
că amăgirea e numai o scrobeală
În
timp ce veşnicia e piatră şi temei.
S-o
tălmăceşti mai bine, te-am dus prin subterane
Cum
cei cătând misterul, nu merg neapărat.
Aici
unde tot omul, nu intră prin saloane
Plătind
cu timp, norocul, de-al şti întemniţat.
Şi
îţi vorbeam de lumea tirană pân’ la ură
Ce
să-mi inspire teama, atâta m-a trădat!
Şi-n
câmpuri de poveţe, am tras o arătură
De-a
încolţi doar fructul ce-n noi am sămânţat.
Şi
tot de lumea asta, ţi-am înşirat cuvinte
Nu
îndoieli, iluzii, copile, ţi-am turnat!
Ca
să exişti, în toate, ţi-am rânduit veşminte
La balul Poeziei, să intri
împăcat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu