-Iată marea! Marea, spuneai
Cu valurile ei de mătasă
E rochia mea de mireasă
Iar plaja, nisipul, e strai
De ginere, ales, ca un crai
Ce mână caleaşca spre casă.
-Hai vântule, parcă strigai
Ca la nişte căluţi numai spume...
Aleargă, aleargă prin lume
Ca jarul întors de vătrai.
Că vina, pe cine să dai
Când n-ai preafrumoaso, nici
nume?
-Şi tu, cine eşti, cine eşti
De crezi, prea robit, în cuvinte?
Mormânt şi pustiu va cuprinde
Un mâine... dintr-un azi de
poveşti
De-aceea te las la caleşti
Să-mi mâni bidivii, oriunde!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu