Mamei ...
Mamă , drumeţul care vine de departe
Si-ntr-un amurg , la poartă-ţi va bătea
Primeşte-l , ospătează-l , dă-i să bea
Si pune-l să-ţi citească a mea carte.
In cufăr cu mai noile scrisori
Vechea mea carte-i roasă de citită
Dar via slovă ce cuprinde-n ea
Ţi s-o părea cu el abia sosită.
Si lacrimi picura-vor ochii tăi,
Iar gîndul poate-ţi va fugi departe...
Copil eram şi îţi citeam din carte
Poveşti cu zîne, căpcăuni şi
zmei.
Tîrziu e, la fereastră mai asculţi
Ca poarta cineva s-o mai deschidă,
Dar nimeni nu-i, şi am putea fi mulţi,
Că ne-ai crescut cu trudă şi obidă.
Si ştii, aici ca pe-o icoană-n somn
Cu tine-adorm, simt mîna ta pe frunte,
Cum altadată ne culcai pe toţi
Si nu-ţi erau nici tîmplele cărunte.
Mamă, drumeţul ăsta de departe
Veşti despre noi toţi ai noştri iţi va da,
Primeşte-l, ospătează-l, dă-i să bea
Si dă-i să-ţi mai citească a mea carte.
(din volumul de debut « Cu marea în suflet », 2005)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu