joi, 31 mai 2012

170. Un poem pentru dumneavoastră... (Privesc în urmă)



Privesc în urmă

Plecam cu tata peste deal să prindem păsări.
În fiecare dimineaţă eu căram
                                      coliviile
în care mai niciodată nu puneam nimic.
Viscolea vîntul zăpada subţire
                                      printre măceşi.
“Dar lupii, dar lupii ?
                               întrebam.
Dacă se zăresc ei pe nesfîrşita întindere ? “
şi adulmecam cerul cutreierat de ulii
în timp ce tata presăra pe cîmpul sterp
scaieţii şi cele cîteva colivii
cu sticleţi şi petuşi
ademenind cu cîntecul lor
                                 alte păsări.
Mă întrebam: “oare nu-i trist,
pasărea să fie doar cîntecul imaginar
ca o fîlfîire de aripe? “
Seara ne întorceam cu coliviile pe umeri
ascultînd în tăcere
doar cîntecele închipuitelor păsări
                                        închise în ele.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu