Comedia
traznită
Visam doar balene pe plajă
Ca-ntr-un tablou de Gaugain,
Cu rîme sinucigaşe
Păzite de-un egumen .
Trăiam doar un secol în comă
( vai alţii nu au nici atît !) ,
Dar teama la toţi e
crescîndă
Că au să ni-l bage pe gît .
Pe strazi unii poartă în lesă
Leii albaştri sau urşi.
Doar eu, în tabloul de ceară ;
Mîngîi nişte bieţi căţeluşi .
Aşa ni-e sortit amîndurora
Pe plaja cu rîme şi bălţi,
Să-mbătrînim între file
Ca tinerii amanţi de prin cărţi.
Şi s-aşteptăm - ce ?
- o vreme
In prorociri ei se cred prea deştepţi
Vezi bine, în cetatea visată
Ingerii-s în poziţii de drepţi .
Dă, Doamne, o ploaie cu semne !
Şi ah, ce i-aş da peste bot
Acelui pitic cu tichie
Ce trage cortina la tot !
Dar iată-ne singuri pe plajă
Hai, frate, ia-ţi calul de lemn,
Nu vezi că-n cetatea stupoarei
Trompeţii nu dau nici un semn?
Şi-n vechea grădină de vară
Cu peşte încins pe o plită
Se joacă în haine de gală
Cu noi, comedia trăznită .
(din vol. „Cu
marea în suflet”, 2005 – poezia a fost scrisă pe plaja de la Neptun, august
1989)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu