207. Un poem pentru dumneavoastră (Albă pânză în larg)

Albă pînză în larg

S-au închis porţile lumii; şi ce albă pînză-n larg

Îngropîndu-mi fruntea-n palme limpezirea îmi  aduce ?

“-Vai, crezînd visate ţărmuri, spre aminte cine-şi va

Mai întoarce ochii umezi cînd vei fi bătut pe cruce?

Şi, pribeag - odată-n lume ceată de ogari flamînzi

Ţintuindu-te cu  ochii, te-or pîndi lîngă picioare“.

Ca de-un clopot, care bate, mă şi bucur dar şi tem

Ca n-oi şti că-s ale mele, albe oasele, de sare.

                (Din vol. „Cu marea în suflet”- 2005)