216. Dintre sute de catarge... (Cronica unei zile de neuitat)

Notă: Primesc de la prietenul buzoian, poetul Teo Cabel, aceste însemnări, fiind cronica acelui eveniment din data de 18. august 2012, începând cu orele 11, de la Rm-Sărat. Teo Cabel se dovedeşte şi un bun cronicar, de aceea vă las să-i citiţi fermecatele cuvinte din acest poem al acelei zile de neuitat: 

                                                                  (Tudor Cicu)

                                            

                     PREMIILE

CONCURSULUI INTERNAŢONAL DE CREAŢIE LITERARĂ

                  „TITEL CONSTANTINESCU”

Căldură mare, mon cher, la Râmnicu Sărat, Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu”. Prin ferestrele mari, lumina năvălea puternic, sufocându-ne, curioasă, cred, să participe la eveniment.  Dar, deşi lumina puternică punea piedici aparatelor foto, interesul celor din sală, invitaţi, premianţi şi public, s-a transformat într-o draperie ocrotitoare, emoția, și parcă am uitat de căldura nemiloasă.

Printre invitaţi și premiați la cea de-a  V-a ediţie a Concursului Internațional de Creaţie Literară „Titel Constantinescu” s-au aflat D.R.Popescu, Emil Lungeanu, Horia Zilieru, Cornelia Savu, Dan Mircea Cipariu. În publicul numeros de la Râmnicu Sărat i-am recunoscut pe poetul și criticul Ion Roșioru, scriitorul Gheorhe Dobre, criticul Mircea Dinutz, cunoscut din „Jurnalul de Vrancea, profesorul Traian Cristea, cantautorul Dan Manciulea, scriitoarea Elena Radu, profesoara Maria Mânzală.

Constantin Marafet, organizatorul concursului, ia microfonul , se uită în sală și își stăpânește cu greu emoţia.  Anul trecut evenimentul se desfășura într-un cadru mai intim. Acum alta este dimensiunea  lui, chiar dacă nu toţi cei invitaţi au putut să îl onoreze, unul dintre ei fiind Adrian Botez, membru al juriului, absent din motive de sănătate.

Aparatele  foto, camerele  de luat vederi încep să stocheze imagini ce vor deveni amintiri frumoase pentru participanți. E multă energie pozitivă! Se simte. Un moment muzical este un preludiu bine gândit pentru introducerea în atmosfera poetică, Dan Manciulea, colegul meu de liceu.

Îmi vin în minte rândurile cuiva apropiat mie, regizorul Nicolae Cabel, trimise prin email, despre cel al cărui nume îl poartă festivalul : „Dorule,Titel Constantinescu a fost colegul meu de facultate, prima promoție admisă in 1963, dupa reînființarea a trei facultăți, între care Regie Teatru-Film, desființate odată cu contrarevoluția din '56... A scris poezie, a lucrat mult în Radio și ca regizor pentru "Teatru la microfon". A făcut și un lung metraj cu un scenariu inspirat dintr-un episod real din primul război mondial „Balada pentru Mariuca”. Din păcate, s-a stins poate prea devreme... ” Despre personalitatea lui Titel Constantinescu  au vorbit  Constantin Marafet şi profesorul Traian Cristea.

Rând pe rând, suntem strigaţi nominalizaţii premiilor speciale. Se înmânează diploma și câte două exemplare din cartea: „Dar” Antologia Festivalului.

Mă uit la cei din jurul meu, recapitulez fără să vreau, ca un film în reluare, cum am scris primele poezii, aici la Râmnic. Într-o dimineaţă de toamnă, o colegă îmi spune: „Te aşteaptă doamna profesoară de română Vintilă cu caietul de poezii!” Nu știu cine „m-a pârât ” atunci. Așa am ajuns să îmi recit prima poezie pe scena liceului, cu ochii împăienjeniți de emoție. Apoi tata mi-a pus în față ziarul „Viața Buzăului”, în care scria printre altele: „A debutat cu poezie C...Ștefan...”. Aflase din ziar, eu nu spusesem nimic.

„De la Buzău, Teo Cabel,” se aude vocea amfitrionului. Eu sunt acesta, îmi zic. Mă duce gândul și la profesoara de limba franceză, care a crezut în mine, Maria Cristea,  plecată dintre noi, dar prezentă acum prin gândul meu.

O surpriză este pentru toți, și bine păstrată, prezența surorii poetului Nicolae Labiș.  Distinsa profesoară citește o scrisoare adresată lui D.R.Popescu, alcătuită din titluri ale creației acestuia de-a lungul carierei sale. La urmă recită poezia marelui poet, dispărut prematur,„Noi nu”.

Parcă o aud pe Anda Călugăreanu cântând. O, tempora!

Printre premianţi şi  traducători:  Florica Ionea –Premiul „Fănuș Neagu” –eseuri, „Hărțuirea Morală” de Marie France Hirigoyen și Ion Roșioru- Premiul „Florica Cristoforeanu”- „Cele mai frumoase poezii” de Emile Verhaeren (Belgia); Caracterul internaţional al festivalului este dat şi de prezenţa germanului Oliver Roland – Premiul „C.C.Datculescu”- „Luna și Lumina”, traducere de Mircea M.Pop –versuri; Tudor Cicu – Premiul „Victor Frunză” –„Cu traista de basme prin lume” proză; Marin Trașcă (Spania) –Premiul „Alexandru Sihleanu”-„El descondosido”–proză; Mircea Dinutz- Premiul „Dumitru Pricop” – „Anamneze necesare” – critică; Florentina Loredana Dalian- Premiul „ Mircea Micu” – „A unsprezecea poruncă”-proză; Mircea V. Homescu- Premiul „Slam Râmnic”- „Aggregator”-eseuri; Nicoleta Milea –Premiul „Octavian Moșescu”- „Ecoul tăcerii-epifanii stelare”-versuri.

Ascultând fiecare premiat te cuplezi tot mai mult la priza reușitei, a succesului, a valorii. Poeți fără poezie nu se poate! Au recitat din creația proprie Cornelia Savu și Horia Zilieru.

Emil Lungeanu –Marel Premiu „Titel Constantinescu” pentru proză „În ostrov la Marea Albă”.  Umor subtil, economie de vorbe și mesaj „arhivat”, să-şi ia fiecare cât poate.

Dan Mircea Cipariu a preferat o telegrafică prezentare pentru „Opera Scrisă” subliniind că abia așteaptă să îl asculte pe cel care și-a adjudecat Marele Premiu „Titel Constantinescu” pentru teatru- „O jumătate de moarte”,  care a și urmat.

D.R.Popescu, așteptat cu nerăbdare, a punctat cu subtilitate, din tolba anilor si a experienței, câteva aspecte ale cotidianului, ale culturii. „Cultură este vizita unei vedete americane cu fiii săi, din care unuia i s-a furat telefonul, nu publicarea a 100 de volume. Trebuie să fii nebun să faci acest lucru, a spus distinsul scriitor, bineînţeles, referindu-se la actul de cultură și de curaj al scriitorului și editorului Marafet Constantin. Da, nominalizaților marilor premii, unsprezece la număr, li s-au publicat volumul.  Orgoliile din arealul literaturii pălesc, se atrofiază  chiar, de asemenea efort.

Aplauzele au fost cortina trasă peste primul act al întâlnirii.

Cu volumele în mână sau subraț, premianții au început să le împartă prietenilor, bliţurile au  umplut locul de flashuri, bucuria comunicării pentru unii, a revederii pentru alții, erau pe măsura unui eveniment literar cu multe stele prin prezența  personalităților literare și publice.

Câte prietenii noi s-au legat, cu ce povești deja de povestit prietenilor și familiei, de ce nu și celor care nu au fost, știe fiecare. Am făcut fac poze cu autorul romanului ”Dumnezeu în bucătărie” și cu poetul Horia Zileru. Dar socializarea cea mai eficientă a fost la o gustare, unde sufletul şi mintea s-au deschis. Am avut onoarea să schimb  impresii cu poetul și criticul Ion Roșioru, însoţit de fiica sa, și să ascult păţanii de-ale lui Tudor Cicu până în ’89. Când ne-am ridicat să plecăm, Dan Mircea Cipariu terminase interviul și am putut face o ultimă poză.

Am plecat cu gândul, la faptul, că prezentul acesta pe care îl trăiam și de care m-am bucurat, nu doar eu, ci și ceilalți, curgea iremediabil către trecutul care de fapt îi era fundație. Regizorul şi scriitorul Titel  Constantinescu, cât şi ceilalţi în numele cărora s-au dat premiile, erau prezenți prin picătura de suflet ce a rămas și  s-a raspândit în urma lor ca un eteric continuator de pasiune, iubire pentru oameni, pentru literatură, pentru locuri şi oameni. Prezentul este puternic prin actualizarea și recunoașterea trecutului și a locurilor. Cum spunea și D.R.Popescu, uimit de nepoțeii săi care, auzind Imnul României, intonat la medalierea sportivei Sandra Izbașa, s-au dus în fața televizorului și au luat poziția de drepţi: „Mai avem o șansă și o speranță cu aceștia mici, care vin după noi”.

Teo Cabel