Sublimul
viscol
Mereu ne vom întoarce la clipa ce ne-a dat
Azi fluturi invizibili din mari zăpezi de iarnă
Sarutul nemuririi ca pe tipsii furat,
Într-un liman de ierburi visam să te adoarmă.
Vezi, ninge de un
secol cu flori de tei pe-un vis
Şi-n dragostea ta doamnă, vîslesc de multa vreme
Poate-n sublimul viscol doar eu ţi-am fost promis
Poveştilor de-acasă, acum să te recheme.
Ne-am pedepsit tăcerea - pe gură, cu un crin
Ori luna spartă-n valuri, ca leac pentru o rană
Aflat la ţărmul mării, visez să-ţi mai reţin
Tremuratoarea umbră, în mîini ca pe-o icoană.
(Din vol. „Cu
marea în suflet”- 2005)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu