336. Niciodată parodii... (Ion Nicolescu - Cântul XXVI)

                                            Din ciclul: Parodii în oglindă

Ion Nicolescu : Cântul XXVI

( originalul)

ţara asta nu e schweitzer şi nici stână fără câini

dacă dai în ea cu noaptea la lumină ies români

ies luceferii de ziuă cu făclii de sânge sfânt

ca să nu le calce nimeni de cu seară pe pământ

fruntea noastră ară cerul ca un plug din lemn de fag

şi pe dealul veşniciei boii noştri ceru-l trag

noi suntem leagănul lumii noi sămânţa de poeţi

care nu-i de mântuială dacă vreţi dacă nu vreţi

trup avem suflet avem trup şi suflet noi suntem

nimeni să nu-şi taie capul să ne ţină la cherem

pare nimeni dar nu-i nimeni e ceva de capul lui

nici n-ai crede că sub haine e chiar pielea omului

şi sub piele o sub piele e istorie e lege

ochii văd inima cere nu ne putem înţelege

numai ţara ne mângâie numai leagănul de sânge

maica noastră România care râde care plânge

Cântul XXVI

(parodie după Ion Nicolescu - de Tudor Cicu)

-în memoria poetului boem al Buzăului-

ţara asta nu e şvaiţer şi nici stână fără câini

dacă bagi plugul în brazdă ies doar oase de români

ies şi buciume cu jale la Luceafărul doinind

şi în horă intră brazii cu toţi munţii ce-i cuprind

sfinţilor de prin icoane le ard ochii în pârjol

şi-n câmpiile străbune boii noştri ară-n gol

noi suntem ai nimănuia noi şi neamul de poeţi

şi daţi jos de pe statuie unde vreţi unde nu vreţi

trup avem suflet avem viaţa noastră-i la cherem

suntem pentru „noua poartă” oaia neagră din sistem

pare nimeni dar nu-i nimeni domn deplin în ţara lui

nici n-ai crede că sub haine şi tu suflet te născui

că eşti domn la tine-n casă şi-ţi respectă a ta lege

ţi-ai scoate şi pălăria numai de te-ar înţelege

de-aia îngenunchezi ţărânii şi ai râde şi ai plânge

România maica noastră a ajuns să te alunge