Vladimir
Maiakovski: Apucaţi viitorul de chică
(originalul)
Viitorul, el singur, o să vină prea-ncet.
Să-l aducem mai iute nu strică.
Prinde-l, dar, de urechi, tineret!
Pionierule, apucă-l de chică!
Nu-i crăiasa din basme comuna,
să visezi nopţi de-a rîndul la ea.
Tu socoate, gîndeşte-te-ntruna,
şi nici faptele mici nu uita.
Comunismul nu-i numai pămîntul,
numai munca din fabrici... E la masă, aci,
şi-n familia ta şi-ntre-ai tăi, învăţîndu-l
şi-n viaţa de fiece zi.
Pot mitralierele frontul să-l ţină,
războiul nu doar la atît se rezumă.
Nici problema căminului nu ni-i străină:
nici cu ea nu-i de glumă.
Cel care în silă răspunde la toate,
bîrîind toată ziua, scîrţîind fără spor,
cel care sucombă-n cîntări leşinate,
acela nu ştie ce e viitor.
Problema căminului cine nu-şi pune
se culcă-ntre flori de hîrtie;
la poarta vieţii de mîine-o să sune
zadarnic. Nu-l ştie.
O şubă-i şi vremea - de-o ţii în odaie -
mîncată de molia felului vieţii...
Tu scutură-i vremii-nvechitele straie
şi, tînăr, fii steag tinereţii!
Să-l aducem mai iute nu strică.
Prinde-l, dar, de urechi, tineret!
Pionierule, apucă-l de chică!
Nu-i crăiasa din basme comuna,
să visezi nopţi de-a rîndul la ea.
Tu socoate, gîndeşte-te-ntruna,
şi nici faptele mici nu uita.
Comunismul nu-i numai pămîntul,
numai munca din fabrici... E la masă, aci,
şi-n familia ta şi-ntre-ai tăi, învăţîndu-l
şi-n viaţa de fiece zi.
Pot mitralierele frontul să-l ţină,
războiul nu doar la atît se rezumă.
Nici problema căminului nu ni-i străină:
nici cu ea nu-i de glumă.
Cel care în silă răspunde la toate,
bîrîind toată ziua, scîrţîind fără spor,
cel care sucombă-n cîntări leşinate,
acela nu ştie ce e viitor.
Problema căminului cine nu-şi pune
se culcă-ntre flori de hîrtie;
la poarta vieţii de mîine-o să sune
zadarnic. Nu-l ştie.
O şubă-i şi vremea - de-o ţii în odaie -
mîncată de molia felului vieţii...
Tu scutură-i vremii-nvechitele straie
şi, tînăr, fii steag tinereţii!
Apucaţi viitorul de
chică
(parodie după V. Maiakovski)
Viitorul, el singur, de s-a scris, cum s-a scris
Printr-o revoluţie trasă la indigou
Voi tineri… Loviţi cu barda, v-am zis:
Drept în chica viitorului nou.
Aţi vrut o cetate, acum, bunăoară
Cântaţi patria, ca-n letopiseţi
Ajunsă faptic, a câta oară
Printr-o revoluţie trasă la indigou
Voi tineri… Loviţi cu barda, v-am zis:
Drept în chica viitorului nou.
Aţi vrut o cetate, acum, bunăoară
Cântaţi patria, ca-n letopiseţi
Ajunsă faptic, a câta oară
Vândută zilnic la „turcaleţi”
Comunismul a fost o mănuşă
Trasă pe mâna muncitorului nou
Capitalismul… părea o căpuşă
Unei epoci, zidită-n cavou.
Vor zilele, acum, să susţină
Minciuna, o vastă căciulă
Iar viitorul, victorios pe drezină
Cu Oaie şi-ai săi şi tot neamul lu’ Bulă.
Cel ce în silă spune la toate,
C-avem o ţară şi n-avem neam
Să-i spun, să nu-i spun: ia mai socoate
Măi cap de bour, azi de bostan…
Problema căminului cine nu ştie,
Lăsa urmaşilor, peste urmaşi
Cum spune moşu’ – ca să se ştie
Să-nveţe urbea, iavaş-iavaş:
O şubă, de vremuri, să aibă de zestre
Unsă cu slană, ruptă în coate…
Iar viitorul? Vă dau o veste:
„Ai carte… nu însă, şi parte!”
Deşi, te asigur, nu vei fi primul care a (mai) scos parodii în oglindă (e, de ex., un C. Ardeleanu, ce-şi umple orele de ofiţer de serviciu pe nu ştiu unde), după mine - din cîte au ajuns subt ai mei ochi tot mai des-amăgiţi - Domnia Ta vei fi primul între "egalii" de-acum.
RăspundețiȘtergereSă ai parte de cititori, măcar ca mine, Ionu, Marin, Liviu şi-n rest îi ştii mai bine!... Dar, de s-ar putea, din cei adolescenţi şi tineri parte să ai, despre care şi pentru care văd eu că scrii cu atîta dăruire. Cine ştie, poate că - prin ei - Neomenirea să redevină Omenire.
Cine ştie? Nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să le fiu, fiinţa lor umană, să sufăr alături de ei, să îmi joc, tristeţea copilăriei, să le fiu umbra unei idei, să..., plâng, fără voie de adolescent, acum, cât mi-a dat mantia mea de domn, al scrisului. Mă înţelegeţi, nu?
RăspundețiȘtergere