334. Niciodată parodii... (Parodii în oglindă)

Ion Pribeagu: În ţara mea…

           (originalul)

În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori,
Şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante !…
Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.

În ţara mea sunt tei şi plopi,
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de mirt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.

Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste
Că-n ţara mea sunt trandafiri şi fete
Că-n poveste,
Idile nasc şi se desfac sub luminiş de lună,
În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
Minciună.

Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte
Multe …
Şi pribegesc scrâşniri din dinţi …
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,
Când guvernanţii-s de carton
Şi nepăsarea Rege ?

Ion Pribeagu: În ţara mea

  (parodie după Ion Pribeagu)         

                               de Tudor Cicu

În ţara mea sunt văi şi munţi şi ape

Şi şisturi neferoase,

Şi-n parlament femei cu părul blond

Ca Venus de frumoase!...

Poeţii însă nefiresc, slăvesc albastrul mării

Şi cresc doar bozii şi mohor în lanurile

ţării.

În ţara mea vestită-n pruni

Cândva era splendoare

Acum în ţara mea, bolnavi se dau cei hoţi

de-i scot de la răcoare.

Şi-n ţara mea vedem doar circ

chiar de-ai schimba canalul

Şi doar otrăvuri în urechi

îţi toarnă „căpitanul”.

Din largul zării vin lăstuni, pe rând –

pe rând dau veste,

că primăvara a venit: cu ghiocei

la fete şi neveste.

Idile şi poveşti de-acum, te-aştepţi

pe sub castani...

Dar fetele sunt pe centuri

să facă ceva bani.

Şi-n ţara mea părinţi-şi plâng

bătrânii la morminte.

Din ce în ce mai multe...

Şi doar scrâşnesc amar din dinţi.

Dar cine să-i asculte,

când din balcon ni se promit

un ev plin de bravade

Şi toţi vedem: Minciuna-şef,

că-n tron –cu sceptru şade.