Am aşteptat să intru într-un dialog cu cei care sunt de cealaltă parte a baricadei, cărora, iată, le spun: „ De s-ar găsi vreun cuvânt nelalocul lui cu privire la piaza cea „rea”, apoi, îndată să-l ia vântul şi să-l ducă! „Fusese doar ursit să piară Troia” – spune poetul Homer, dar, partea cea mai îndrăzneaţă (cum spunea Pip, în Marile speranţe), era aceea, că, din pricina unui intrus oarecare, putea oricând să fie ridicat pentru a fi spânzurat la Old Bailey” (vol. 2, p. 132). Cât despre limbajul potrivit spunerii/scrierii, crai Alcinou, în cap.8, Odiseea, spunea, despre Cel-care-nu-ascunde-nimic, celui căruia i se destăinuie: „Când e un om, întrece şi pe-un frate”. Ori, eu, criticul Omului-de-ocară, i-am cerut de la început, să nu îmi ascundă nimic. Vedeţi voi? Omul-de-ocară a realizat că, în strategia de a fi primul, puteam oricând să-i reproşez cam tot cam ceea ce îi reproşa Ulise, Nauiscăi: „Doar Filoctet mă întrecea cu arcul/ Când noi aheii săgetam la Troia”. (C. 8, v.308-309). Nu am încotro. Cioran, chiar mă trage de mânecă, pentru că nimeni ca el nu a iubit această lume: „Să nu te naşti este, fără doar şi poate, cea mai bună formulă care există”. Îl copiase pe Homer, sau, doar amândoi gândeau la fel? Citez din Homer: „Cei doi părinţi ai mei şi nimeni altul/Să nu mă fi născut era mai bine!” (C. 8, v. 436-437). Era mai bine, dacă Dinu Păturică, care a primit vestea adusă de arnăutul vizitiu, de la o „cărucioară de ţară, fără coveltir (neacoperită)”, s-ar fi aflat în locul lui Alcinou? E doar o întrebare. Nausicaa nu i-ar fi răspuns vreodată tatălui său cu vorbele lui Păturică: „Daţi-l afară pe brânci, auzita-ţi voi? Eu nu am tată”. Câtă vreme, omul depindea de Dumnezeu, gânditorii spuneau, că, trebuie să te rogi pe toate căile, pentru realitate, nu pentru spirit. Pentru că Dumnezeu ştie, că, rugându-te pentru alţii, ceilalţi nu pot decât să-ţi întoarcă spatele. Cam ceea ce gândeşte şi Omul-de-ocară din povestirea analizată de noi: („Încurcătură de minte”), scriindu-şi articolele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu